În toamna anului 2021, la începutul lunii octombrie, am făcut o vizită, împreună cu fiica mea Mihaela, la Mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea, unde Dumnezeu a rânduit să o cunoaștem de peste 30 de ani pe Maica Marina, fostă stareță a acestei mânăstiri. Dânsa ne-a dăruit, pe rând, volumele cu mărturii despre Cuviosul Gherontie.
Mărturisesc faptul că scriu aceste rânduri cu mare emoție pentru că, spre rușinea mea, nu credeam și nu înțelegeam cum este posibil ca un om să facă minuni? Numai citind aceste volume și despre viața sfinților nebuni pentru Hristos am putut să-mi dau seama de puterea rugăciunii acestora.
Într-una din zilele lunii decembrie 2021, fiind foarte obosită din cauza treburilor specifice sfintelor sărbători ale Crăciunului, mi-am adus aminte de volumele primite în dar și m-am gândit să citesc primul volum. Încă de la începutul volumului am fost impresionată de viața Cuviosului Gherontie și de mărturiile captivante. Am citit cele patru volume cu dragoste și liniște sufletească, în mai puțin de trei săptămâni. Abia atunci am înțeles cu adevărat minunile făcute de Maica Domnului prin rugăciunile puternice ale sfinților.
Aveam o durere îngrozitoare în mâna dreaptă, de la umăr până la cot, și uneori durerea cobora până la încheietura mâinii. M-am chinuit trei luni cu această durere insuportabilă, în special noaptea când, uneori, nu puteam să dorm de durere. Nu puteam scrie, nu puteam să tai nimic cu cuțitul, iar fiica mea mă ajuta să mă îmbrac. În timp ce citeam, îmi puneam poza de pe coperta cărții Cuviosului pe locul dureros, rugându-l de fiecare dată să mijlocească la Maica Domnului să-mi ia durerea. Mare mi-a fost uimirea când am citit ultimul cuvânt din al patrulea volum pentru că am simțit pe mână „o adiere ca un fulg” din umăr până la încheietură și din acel moment durerea a dispărut definitiv. Preț de câteva minute nu am putut să-i mărturisesc fiicei mele minunea pe care a făcut-o Cuviosul cu mine, fiind în culmea fericirii că am scăpat de durere și mulțumindu-i Cuviosului că mi-a ascultat și mie rugămințile.
Într-o dimineață m-am trezit cu o durere puternică de spate, care îmi limita orice posibilitate de a mă mișca. Am luat cartea de pe noptieră și am pus din nou poza Cuviosului pe locul dureros, iar în câteva minute durerea a dispărut. După o serie de astfel de minuni pot spune cu certitudine despre Cuviosul că, de multe ori, este cel mai bun medic al familiei mele.
Mergem și venim de fiecare dată de la mormântul Cuviosului cu o mare liniște sufletească și cu o bucurie profundă, ce ne umple sufletul de nădejde în Dumnezeu!
Maria Păltineanu,
Sibiu
