Uneori Cuviosul apărea discret, dar alteori, mai ales când se întâlnea cu tanti Victoriţa, cum îi spuneau toţi (Dumnezeu să o odihnească!), ştiai că a apărut, că îi auzeai. Vorbeau tare amândoi… Ea stătea vară, iarnă, în faţa catedralei şi vindea cărţi pe nişte mese pe care în fiecare zi le punea şi le strângea, cu o râvnă rar întâlnită. Chiar dacă nu a fost maică, a făcut o nevoinţă foarte grea… Şi era foarte milostivă.
Cuviosul apărea când erai mai necăjit. Ştia că ai nevoie de susținere, că nu poţi face faţă la atâtea aşteptări ale oamenilor. În cea mai aglomerată perioadă ca ascultări monahale mi-am completat studiile, după o întrerupere de aproape zece ani! Îmi era tare greu şi să învăț, şi să îmi fac pravila, şi ascultările… Atunci venea Cuviosul la mine şi mă încuraja: „Dragă, da’ o să fie bine!”. Mă lua în braţe, mă strângea, iar în îmbrăţişarea aceea îmi lua toată durerea, toată îndoiala, toată nesiguranța. Venea cu duhul lui Dumnezeu…
Dacă vedea că cineva are o problemă trupească sau sufletească, Cuviosul nu se sfia să îşi facă lucrarea, uneori prin „tratamente” care puteau să fie considerate smintitoare. Le lua pe maici în braţe, le prindea de sâni, vă daţi seama… Ţin minte că cineva chiar a spus despre Cuviosul că are patima desfrânării. Cred că făcea asta şi ca „tratament”, dar şi ca să îşi acopere sfinţenia, să fie desconsiderat. Când cineva avea o impresie bună despre el, făcea ceva ca să i-o spulbere. Era o mare încercare ca să îţi menţii credinţa că e sfânt.
Era un om atât de cald, cu atâta simţire a omului, cu atâta dragoste! Îţi spunea poezii sau compunea rime potrivite (parfumată, aromată…) şi avea bucuria asta să drăgălească omul. Dacă nu te lua în braţe, îţi aranja părul sub batic, îţi aranja haina, îţi strângea capul în mâinile lui… Îţi lua ce aveai rău şi îţi lăsa ce avea dânsul bun.
Am scris aceste mărturii dintr-un imbold al sufletului, care mi-a venit după ce am ascultat câteva cuvinte ale Cuviosului… Primesc cărţile, le citesc şi le dau mai departe să se bucure şi alţii…
Monahia Teodora,
Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Cacica
