Aş putea spune că nu am îndrăznit să cred că mie mi se poate întâmpla o minune!
Eu lucrez în comerț şi mai ajut cu alimente diverși clienți, dar nu pot prea mult; nu că nu aş vrea, dar locuiesc la ţară și nu sunt vânzări foarte mari. Odată, mă întrebam dacă să o mai ajut pe o persoană care m-a mai amânat cu restituirea banilor, dar m-am hotărât că o ajut, gândindu-mă că îmi va da Dumnezeu mai mult!
Am luat apoi telefonul în mână şi, cum am intrat pe Facebook, am dat de o postare cu un îndemn de la Cuviosul Gherontie către cineva: „Tu să le dai la toţi, că o înmulţeşte Domnul!”. Apoi seara, printre picăturile mele libere, am dat iar de textul respectiv, care parcă îmi era adresat mie. La scurt timp, a venit persoana care îmi era datoare şi mi-am primit bănuții. Bunul Dumnezeu și-a făcut milă cu mine, că a făcut chiar şi niște cumpărături și nu am stat degeaba la magazin!
Sigur a fost mâna Cuviosului! Poate aşa a vrut să mă atenționeze că am mereu de învățat! Mulțumesc Bunului Dumnezeu că am primit o lecție pentru îndreptarea mea. Sunt aproape de terminarea celui de-al patrulea volum, dar nu am îndrăznit vreodată să mă gândesc că bunul Cuvios mi se adresează mie. Am tot vorbit cu dânsul cum să nu mai greșesc și să-mi îndrept sufletul. Şi mi-a apărut și răspunsul…
„Oare e numai vina lui?”
După această întâmplare, în noaptea ce a urmat l-am visat. Se făcea că era pe după tejgheaua unde servesc eu. Căuta acolo ceva şi l-am recunoscut că e el. Eram cu soțul meu, aşa că am pus mâna pe telefon și l-am rugat să îmi facă o poză cu Cuviosul. Cu chiu cu vai a acceptat.
Cuviosul m-a apucat pe după umeri şi m-a întrebat de soţul meu, ce mai face, dacă se mai agită. Eu i-am spus că doar uneori, nu întotdeauna. Şi îmi zice Cuviosul: „Oare e numai vina lui?”. Am tăcut şi nu am zis nimic. Cuviosul a dispărut apoi. Tot în vis, i-am cerut soţului telefonul să văd fotografiile. Când am deschis telefonul era un buchet de flori. M-am uitat la următoarea fotografie și era alt buchet de flori… nicio fotografie cu mine și Cuviosul.
M-am trezit din somn și i-am povestit soțului visul, apoi a plecat fiecare la serviciul lui. El a ajuns înaintea mea acasă şi, spre seară, pe când începea să apună soarele, s-a apucat de cosit. După ce am ajuns acasă şi eu, m-am apucat de greblat şi am descoperit că îmi tăiase cu coasa doi trandafiri mici, înmulţiţi de mine cu sticla de plastic, pe care nu de mult timp o luasem de pe ei. M-am supărat pe el…
După o vreme, înainte de culcare, îmi zice: „Iubito, dar tu crezi că eu am vrut să ţi-i tai?”. Eu am început să îi reproşez că nu înţeleg cum de nu i-a văzut, că ştia că i-am pus. Mi-a amintit apoi vorbele Cuviosului din visul pe care i-l povestisem şi lui dimineaţa, mi-a zâmbit şi mi-a zis: „Vezi că sfântul tău este şi ocrotitorul meu? Că mi-a ţinut partea!”.
În momentul acela, am uitat de supărare! Cuviosul ne-a împăcat!
Mihaela Ţurlia,
Negoieşti, jud. Mehedinţi
