Una dintre rugăciunile fierbinţi adresate Cuviosului după trecerea lui la Domnul era pentru câţiva soldaţi care se aflau în Iran. Îi promiteam mereu: „Dacă îi aduci vii, am să vin să îţi mulţumesc la Tismana, atunci când îmi vor ieşi actele!”.
De fiecare dată când îi citeam Acatistul, primeam un telefon în care aflam ceea ce îmi doream să aud, şi anume că sunt vii. După ce mă rugam, închinam văzduhul cu icoana lui, pentru că eu îl consider un sfânt şi am simţit cu adevărat că este grabnic ajutător. După o vreme, toţi acei soldaţi pentru care m-am rugat au ajuns vii, acasă. Urma doar ca eu să îmi ţin promisiunea, dar depindeam de actele cu care puteam intra în ţară.
Între timp, mi-au ieşit şi actele şi am venit în ţară, pentru prima dată, în toamna anului 2022. Mă gândeam că voi veni şi anul următor şi voi ajunge la Mănăstirea Tismana, pentru a-mi ţine promisiunea. Îmi scosesem bilet pentru Ierusalim pentru vineri, când m-am întâlnit cu o prietenă care mi-a spus: „Cum să pleci? Sâmbătă este pomenirea de patru ani după Cuviosul, la Tismana!”. Nu m-a lăsat Cuviosul să plec din ţară, până nu i-am mulţumit. Şi am mers să mă bucur de pomenire!
Două picturi ale Cuviosului, cu mesaj adânc
Cu un timp înainte de a pleca în Ţara Sfântă, părintele Eugen din Craiova mi-a dăruit o pictură cu biserici, făcută de Cuviosul. Pe atunci nu înţelegeam prea multe. Am dus-o acasă la mama şi a rămas uitată acolo. Când am fost acasă anul trecut, i-am spus mamei să facem curăţenie, să mai mutăm din cărţi… Am găsit pictura aceea şi m-am bucurat. A fost voia Domnului că mama nu a umblat acolo, că ar fi putut să o arunce, considerând-o o hârtie simplă, cu nişte desene.
În întâlnirea avută anul trecut cu părintele Eugen, mi-a mai dăruit o pictură a Cuviosului, de data aceasta cu Sfânta Cruce, şi mi-a spus să o păstrez. Era în legătură cu încercările prin care trec… Am înţeles că prima pictură a avut rostul să îmi reveleze Raiul, dar că până la Rai trebuie să trec prin cruce!
Monahia Marina,
Nazaret
