Când era în mănăstire, voiam să stau tot timpul cu el, dar nu înţelegeam de ce. Simţeam o bucurie… Eu rămâneam la urmă, nu aveam curajul să pun întrebări, doar ascultam. Nici nu mă interesa cine erau persoanele care întrebau sau ce întrebau. Mă bucuram că stau cu el, aşa cum era şi când stăteam lângă Părintele Justin. Oameni cu viaţă sfântă…
Am primit un telefon că nepoata mea este la spital, foarte grav bolnavă, dar nu ştiam despre ce e vorba. În timpul acesta eram tulburată, pentru că nu aflasem decât că e în comă. Atunci era venit Cuviosul la mănăstire şi urca la azil. La intrare, l-am întâlnit şi l-am rugat să o pomenească pe nepoata mea. În acel moment s-a şi aşezat în genunchi şi a început să se roage din toată inima… La urmă a zis în rugăciune: „Să Îi mulţumim Domnului că sunt vii şi nu sunt morţi!”. M-a speriat, dar nu am realizat la cine s-a referit.
După un an sau doi, când a venit nepoata mea la mănăstire şi mi-a povestit ce s-a întâmplat atunci, am făcut legătura. Nici părinţilor nu le-a spus adevărul. A plecat fără să le ceară voie la o discotecă, i s-au pus droguri în băutură şi a căzut jos, inconştientă. A fost dusă în comă la spital. Medicii i-au spus ulterior că era cât pe ce să moară. Atunci am înţeles de ce s-a rugat aşa Cuviosul!
Monahia S.,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
