Maica Atanasia de la Mănăstirea Râmeţ este cunoscută pentru credinţa şi nădejdea cu care îşi duce crucea pe patul suferinţei, de atâţia ani. Am rugat-o într-o zi să-mi povestească despre Cuviosul Gherontie lucrurile care i-au rămas cel mai mult în suflet, din anii în care dânsul mergea des la Râmeţ.
În primul rând, Maica Atanasia mi-a spus că, într-o zi, căuta pe cineva. În timpul căutării, s-a gândit să meargă şi în trapeza muncitorilor. Uşa era întredeschisă, iar maica a auzit o voce, cineva se ruga înăuntru. A împins încetişor uşa, iar acolo era Cuviosul Gherontie, care se ruga cu mâinile ridicate, cu faţa spre icoane. Credea că nu îl vede nimeni. Era el însuşi, fără cuvinte sau gesturi care să inducă în eroare. Amintindu-şi cuvintele rugăciunii, maica îmi spunea că nu ştie să le fi citit vreodată în vreo carte sau să le fi auzit vreodată la cineva. Se ruga atât de frumos şi cu trăire, încât îţi venea doar să stai să îl asculţi. Nu a vrut să îl deranjeze, deoarece era convinsă că se ruga pentru toţi din mănăstire şi a plecat.
După 1980, în cei zece ani cât a durat proiectarea şi ridicarea noii biserici a Mănăstirii Râmeţ, proiectantul acesteia, părintele inginer Ioan Grecea de la Cluj mergea des la mănăstire. Într-una din dăţi, s-au înţeles să îl ducă cu maşina la gară la Teiuş părintele Ioanichie. Maica Atanasia a mers şi ea, că aveau ceva de rezolvat în Teiuş. Ca de obicei, a apărut ba una, ba alta, iar la plecare şi-au dat seama că nu mai au mult timp la dispoziţie pentru a ajunge la gară. La poarta mănăstirii, Cuviosul Gherontie se ducea pe la maşini, să îşi caute pe cineva care să îl ducă până acolo. Când i-a văzut pe părintele şi pe maica, i-a rugat să îl ia şi pe el, apoi, s-ar fi descurcat el. L-au luat, dar i-au spus că prima dată îl duc pe părintele Grecea la gară, ca să nu scape trenul. Au mers cât au putut de repede, iar când au ajuns în gară, conductorul dădea semnalul de plecare. Părintele Grecea a coborât în grabă din maşină, a fugit direct la tren şi a reuşit să urce. Din cauza grabei şi-a uitat servieta cu toate actele în maşină. Când părintele Ioanichie şi maica au observat, s-au tot gândit cum să facă, pe cine să trimită să îi ducă părintelui servieta. Totul era acolo, iar părintele nu putea să lucreze nimic la proiectul de mănăstire. S-au gândit să îl trimită pe Cuviosul Gherontie să i le ducă la Cluj. Au apărut apoi întrebările: „Dacă le pierde? Dacă nu îl găseşte? Dacă, dacă…?”. Până la urmă, l-au întrebat dacă vrea să meargă la Cluj să ducă servieta părintelui. „Iui, dragă, dar unde să mă duc? Dacă nu găsesc?” „Mergi la Arhiepiscopie, intri pe poarta mare şi acolo găseşti pe cineva de la birouri şi îi laşi servieta.” „Cu ce vrei să mergi? Cu ocazie sau cu trenul?” L-au pus pe următorul tren spre Cluj. Au aflat ulterior că, în momentul în care Cuviosul a intrat pe poarta arhiepiscopiei, părintele Grecea venea spre dânsul şi i-a spus: „O, ai sosit, Gherontie? Te aşteptam.”. De fapt Cuviosul, cu vederea lui înainte a ştiut că va fi nevoie de el, de aceea a plecat.
Tot maica a mai spus: „Dacă Cuviosul Gherontie nu se mântuieşte, atunci nu ştiu cine va ajunge în rai! Dacă avea două haine, una o dădea. Dădea totul la alţii şi nu păstra nimic pentru sine!”.
Monahia Semfora
