În urmă cu nu mai ştiu câţi ani, împreună cu Cuviosul Gherontie, am mers la Mănăstire la Căşiel la părintele Serafim. Cuviosul pregătise o pictură înrămată şi am dus-o cu noi.
Acolo a venit şi Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, iar când l-a văzut pe Cuviosul, a vrut să îi facă metanie şi să îi sărute mâna. Cuviosul nu a acceptat aşa ceva. Am văzut că tare îl iubea pe Cuviosul. Au stat de vorbă, dar parcă vorbeau în altă limbă, că nu am înţeles nimic. Înaltpreasfinţitul, când a văzut pictura înrămată, a zis că are mare valoare, iar Cuviosul i-a dăruit-o.
A doua zi pe drum, l-am tot întrebat pe Cuviosul ce a vorbit cu Înaltpreasfinţitul de eu nu am înţeles nimic. Nu a vrut să îmi spună.
Maria Nemeş
