Am plecat cu familia la mare în vara anului 2017. Noi am mers cu maşina, iar socrii mei au venit cu autocarul.
Dimineaţa, când ne-am întâlnit cu ei, am mers să ne cazăm la d-na Cristina. În timp ce căram bagajele în camere, tata-socru era la toaletă (aşa credeam noi). Văzând că nu mai apare, căutându-l prin toată locaţia şi negăsindu-l, ne-am împărţit cu toţii pe diferite străzi ale oraşului Eforie Nord în căutarea lui. Toată bucuria de a ajunge pe plaja mării ne-a dispărut. În căldura toridă, nu mai aveam nici chef de mâncare, toţi eram disperaţi, mama-soacră plângea neîncetat, dar ne rugam cu toţii să îl găsim.
Între timp, am anunţat poliţia, am dat anunţ în mediul on-line, l-am sunat şi pe părintele nostru duhovnic să se roage pentru noi, d-na Cristina a sunat pe la toţi plasatorii dacă îl văd să o anunţe, dar nimic. Doar un angajat al Gării din Eforie Nord, după ce i-am arătat poza din buletin, ne-a spus că ar fi vorbit cu el. Cei din familie şi rudele s-au mai liniştit puţin.
În jurul orei 22:00, d-na Cristina l-a sunat pe Cuviosul Gherontie să îi spună de problema noastră. Cuviosul i-a spus: „O să îl găsiţi dragă, lăsaţi-l să doarmă!”. După o întreagă zi de căutări zadarnice, răspunsul Cuviosului Gherontie ne-a adus un sentiment de linişte deplină.
A doua zi de dimineaţa, am primit un telefon de la o persoană care l-a văzut cu o seară înainte pe o bancă, pe aleea Lacului Techirghiol. Am plecat imediat în acea zonă, unde l-am şi găsit. Cu toţii ne-am bucurat nespus de mult. Bunul Dumnezeu ne-a încercat credinţa şi răbdarea. Ne-a făcut să fim mai aproape de Sfânta Biserică, de părintele duhovnic şi de rugăciune.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru toate şi Cuviosului Gherontie pentru rugăciuni şi răspuns!
(Laurenţiu Constantin Vişan, jud. Vâlcea)
