Un moment al prezenţei Duhului Sfânt în viaţa Cuviosului Gherontie
Se întâmpla cu mai bine de un an înainte de plecarea Cuviosului Gherontie în veşnicie. Am mers, ca de obicei, în camera unde stătea când era la noi, ca să ne facem rugăciunea de miezul nopţii. Mă aştepta pregătit pentru rugăciune, în genunchi, aşa cum se ruga întotdeauna, indiferent unde şi în ce perioadă a anului bisericesc era.
Nici nu am început rugăciunea, că am văzut cum Cuviosul începe să tremure puternic într-un fel pe care nu îl mai văzusem până atunci. Dânsul mai avea astfel de manifestări la rugăciune, dar ceea ce vedeam atunci era de o intensitate mult, mult mai mare. A văzut că am observat trăirea pe care o avea, mi-a văzut uimirea, s-a întors spre mine şi mi-a spus: „Nu te speria, că trece imediat!” Era ceva neobişnuit, o putere ce nu îmi provoca teamă. Mi-am dat seama că nu este prima dată când i se întâmplă. Nu l-am întrebat nimic. Am rămas în aşteptare, vreo 2-3 minute, până când a revenit la starea cu care eram obişnuită, după care ne-am făcut programul obişnuit de rugăciune.
Am înţeles mai bine ce s-a întâmplat atunci, abia după ce am citit despre un eveniment asemănător din viaţa Sfântului Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos. La o experienţă de o asemenea înălţime a prezenţei Duhului Sfânt, în viaţa acestui sfânt contemporan, a fost martoră maica Parascheva, care avea grijă de dânsul spre finalul vieţii. Sfântul Gavriil i-a dezvăluit maicii, când aceasta l-a întrebat ce s-a întâmplat, că „500 de volţi erau nimic în comparaţie cu energia lui Dumnezeu”.
(E.T., Alba Iulia)
