Nu știu cum să încep, dar nădăjduiesc în ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al Cuviosului Gherontie. În acest moment, când aștern aceste rânduri despre Cuviosul Gherontie, simt o mare dragoste și o căldură în inimă.
Dar să o iau cu începutul: în primăvara anului 2022, în luna martie, am fost într-un pelerinaj prin România, cu un grup de credincioși din Viena. În program am avut și Mănăstirea Cășiel, mai exact, întâlnirea cu părintele Serafim, de la această mănăstire. La plecare, am primit două pachete de cărți cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, care s-au împărțit pelerinilor. Ajunși acasă, eu și soțul meu, cumva atrași de poza Cuviosului de pe copertă, am deschis cartea. Odată deschisă, nu mai ai cum să o închizi, te acaparează, timpul stă pe loc, exiști tu cu Cuviosul. Am râs și am plâns. Cuviosul este bucurie, liniște, dragoste și speranță.
Câteva luni mai târziu, în postul Sfintei Marii, am plecat din nou în pelerinaj, de data aceasta cu grup din judeţul Maramureș, având inclusă în program şi Mănăstirea Tismana. Am dus bomboane și cruciulițe de purtat la gât, am lăsat, dar am și luat ca binecuvântare, împreună cu pietricele de pe mormântul Cuviosului. În gândul meu, mă rugam și speram să primesc prin cineva ceva ce a fost al Cuviosului. Fie chiar și un ciorap, mă gândeam eu… M-aș fi mulțumit chiar și cu un fir de ață. M-am și îndoit, pentru că mă gândeam că este imposibil (de altfel, nu cunoșteam atunci nici o măicuță de la Mănăstirea Tismana).
Spre surprinderea mea, Cuviosul mi-a făcut o mare bucurie. Cineva din grup, care era ,,de-al casei”, a primit de la o măicuță o bucățică de stofă din pantalonii Cuviosului, din care mi-a dat şi mie. „Să ai credință, dragă!”, îmi răsună în minte de multe ori cuvintele Cuviosului. A urmat o minune, pe care o să o mărturisesc mai departe.
Fratele meu avea de mulți ani psoriazis, foarte extins pe tot corpul, pe spate era peste tot un fel de cruste. Întâmplător am văzut, nelăsându-se convins să-mi arate mai mult. Eu m-am gândit așa: dacă Cuviosul Gherontie a dăruit curele, fulare, haine etc. pe care le-a purtat dumnealui și s-au vindecat de tot felul de boli cei care le-au purtat, atunci și fratele meu se va vindeca! Zis și făcut.
Am confecționat dintr-un material de tricot un fel de brâu cu elastic, pe care am cusut bucățica de stofă de la Cuviosul, am mai adăugat o batistă atinsă de mirul de pe icoana Părintelui Arsenie Boca de la Semlac și tot ce mai aveam am pus în acel brâu, pe care fratele meu l-a purtat. I-am mai dus ulei de la Sfântul Nectarie din Eghina, cu care s-a dat peste locurile afectate. A fost și la medic în Baia Mare, unde a primit un tratament. Săptămânal trebuia să facă o injecție.
Acestea au fost la începutul lunii octombrie 2022. Cert este că după trei luni, de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu a mai avut nimic, este curat, se văd pe piele doar urme de cicatrici vindecate, mici cât un bob de orez. Mare este puterea Ta, Doamne, ne ajuți și ne luminezi prin sfinții Tăi, doar trebuie să ne lecuim de orbire.
Mai doresc să mărturisesc o întâmplare… Era dimineață devreme, mă aflam cumva între somn și trezire, l-am visat pe Cuviosul Gherontie aplecat asupra mea, sărutându-mă pe frunte. Am simțit cum a „sugativat” ceva din mintea mea păcătoasă. Acel sărut l-am simțit mult timp și o liniște desăvârșită.
(Ne)judecarea aproapelui
Și cum dorul de cineva drag te macină, precum este Cuviosul nostru drag, am plecat din nou la Sfânta Mănăstire Tismana, împreună cu soțul meu, în 2 decembrie 2022. De data aceasta am mers mai pregătiți, cu tămâie, cu lumânări, cu cruci de purtat la gât şi cu bomboane. În timp ce tămâia fumega și lumânările ardeau, am făcut în genunchi Acatistul Cuviosului.
După ce am cerut de la părintele mănăstirii binecuvântare de drum și un cuvânt de învățătură, Cuviosul Gherontie ne-a binecuvântat cu alte daruri. Am cumpărat cărți, am primit acatiste și poze, pe care le dăruiesc celor cărora tot dânsul dorește să le primească. În drumurile noastre, iconița cu Cuviosul este cu noi, pe bordul mașinii. Îl rog de fiecare dată şi de multe ori aud tainic în mintea mea: „Dragă, să ai credință!”.
Una dintre luptele mele este legată de judecarea aproapelui. Am citit în volumul 5 despre o credincioasă care s-a vindecat de depresie după ce Cuviosul Gherontie i-a descoperit de unde provine nevindecarea. Cred cu tărie că acest lucru mi l-a descoperit mie, deoarece exact la acea pagină am deschis cartea. Am înțeles mesajul și mă rog Cuviosului să mă ajute.
Voi spune lumii…
Am venit și vin mereu la Tine, Doamne, mereu cad, mereu mă străduiesc din răsputeri să mă ridic. În acest moment, când scriu aceste rânduri, am mâna stângă fracturată. Primul gând după această întâmplare din urmă cu două săptămâni a fost spre Cuviosul Gherontie.
Îmi răsunau sfaturile date de sfinția sa altor persoane în împrejurări asemănătoare: „Bucură-te, dragă, că ți-a rămas mâna dreaptă întreagă, ca să-ţi faci Sfânta Cruce!”. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Am trecut printr-un adevărat calvar, din cauza claustrofobiei am suportat foarte greu ghipsul pe mână.
Totul s-a întâmplat în Istanbul, unde am fost în pelerinaj. Am întâmpinat greutăți mari la spital, deoarece a trebuit să plătesc privat, întrucât nu am avut asigurare medicală. Chiar dacă ai dolari sau euro, nu rezolvi nimic, trebuie să ai lire turcești. Era deja seara târziu și toate casele de schimb şi băncile erau închise. Medicii mi-au spus că dacă nu plătesc, nu-mi pun mâna în ghips. Într-un strigăt înăbușit de disperare și cu durerea cumplită de la mână, ajutorul Cuviosului nu a întârziat, mai bine zis, au mers toate ca pe bandă astfel încât să trec cu bine peste tot ce a urmat.
Am promis dragului Cuvios, înainte cu două-trei luni de întâmplarea de la Istanbul, că voi depune încă o mărturie. Atunci am scăpat de durere, având pietricele la rinichi, prin punerea pozei Cuvioșiei sale pe locul dureros. Sper din tot sufletul să nu mai apară.
Este atât de prezent, este atât de grabnic ajutător, este atât de unic, este atât de plin totul de iubire… Doar prin simplul fapt că-l port în gând, s-au schimbat multe… Din învățăturile Cuviosului am înţeles că fobiile și, în general, unele probleme psihice au legătură şi cu judecarea aproapelui.
Spun și voi spune lumii toate binefacerile tale, dragul meu Cuvios!
Angelica Timiș,
Sălsig, jud. Maramureș
