După trecerea Cuviosului la Domnul, în 2018, i-am întrebat pe copii ce îşi amintesc din perioada când venea pe la noi. Recent, am găsit înregistrarea…
Ioan: Când era în sicriu, eu îmi amintesc că îi vedeam ochii aşa cum se uita la noi când trăia. Cât a stat la noi acasă, mă gâdila până făceam pipi pe mine. Eu fugeam de el, ca să nu mai gâdile. A venit cu un băiat la noi. Îmi amintesc că era cu o bere în mână. El zicea să facem un lucru de trei ori, în numele Preasfintei Treimi. Mai zicea: „Dragă…, dragă…, dragă…” (5 ani)
Ilie: Cuviosul a vrut să stea la noi acasă şi noi, copiii, i-am pregătit toate camerele, ca să stea unde vrea. Eu am vrut să stea în camera mea, dar Cuviosul a stat jos, în camera de lângă centrală. Mergeam jos la el şi fugea şi după mine şi după Ioan, să ne gâdile. Câteodată zicea: „Dragă, da’ tu ce faci acolo?”. Erau cazate la pensiune şi două fete, care umblau mai… dezbrăcate. Odată, Cuviosul s-a întors spre ele şi le-a arătat fundul şi a făcut zgomot cu gura, ca şi cum ar fi dat aer! Altădată, în timp ce bea bere, a făcut nu ştiu ce poznă, că i-a scăpat sticla din mână. Bunica l-a întrebat: „Ce făcuşi, Cuvioase?”. Şi i-a răspuns: „Da’ nu ştiu, dragă!”. A dormit în mai multe locuri: la noi, la separeu, în patul lui Claudiu. Îl întreba pe străbunicul de sănătate. (7 ani)
Maria: El nu voia să arate că e sfânt. Mai făcea şi pozne câteodată, ca să deruteze. Îşi scotea limba şi îşi atingea nasul cu ea şi mă punea şi pe mine să încerc, dar nu puteam. (9 ani)
Anca Trifa,
Albac
Foto: Cuviosul la Albac, la biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, 17.04.2015
