Eram la Iaşi la hramul Cuvioasei Parascheva şi mă gândeam: „Dacă ar veni şi Cuviosul pe aici! Dar nu cred că vine!”. Nu îl văzusem de mult timp şi îmi era dor de el. Şi numai ce aud zgomotul acela specific când îşi făcea simţită prezenţa: „Ptu, ptu, ptu…”. Scuipa cu un fel de şuierat… Tare m-am bucurat de reîntâlnirea cu el, că venea des pe la noi, la Mănăstirea Cărbuneşti, când am fost acolo. Îl mai întâlneam în acea perioadă şi la Craiova, la Mitropolie. Când mergea pe la Preasfinţitul Gurie, ne spuneau maicile: „Iar a venit Părintele şi ne-a căutat prin coşul de gunoi!”. Nu accepta să aruncăm mâncare… Îl mai luam cu noi cu maşina la Bucureşti… Am avut multe momente în care i-am simţit prezenţa şi ajutorul.
Eu cred că el simţea unde era nevoie să ajungă. Îi spusesem că sunt din Braşov, cu ce se ocupă părinţii mei şi altele. Mi-a spus că el iubeşte Braşovul. Prin 2002-2003, le-a făcut părinţilor mei o vizită. Imediat i-a găsit, că s-a dus la casa parohială a bisericii unde mama mea lucrează la pangar şi i-a spus părintelui că o caută pe sora Elena, de la lumânări. Părintele a sunat-o pe mama şi i-a spus să vină că o caută un bătrân. Eu îi povestisem mamei despre dânsul şi atunci l-a luat şi l-a dus acasă. A stat mai multe zile, timp în care s-a rugat foarte mult, în genunchi, dar a făcut şi ceva neobişnuit. În prima seară, peste tot, în toate colțurile, a pus câte o sticlă de bere goală. Tatăl meu bea în acea perioadă foarte mult. După ce a plecat, mama a găsit sticlele de bere. Vreau să vă spun că tatăl meu s-a lăsat de băutură la scurt timp.
Nu a fost singura dată când a mers pe la ei, dar atunci a stat cel mai mult. Părinţii mei s-au bucurat foarte mult că îi vizita, pentru că i-au simţit puterea rugăciunii. Mai trecea pe la ei când mergea prin Braşov. Le-a dat odată 5 lei, pe care i-au păstrat, că erau de la Cuviosul. Altă dată, dorea să ajungă la gară şi i-a rugat pe nepoţeii mei să meargă cu el. Mi-au spus apoi: „Noi nu mai mergem cu el! Ne face de ruşine! A adunat toate chiştoacele de pe jos!”.
O măicuţă, mătuşă de-a mea, s-a operat la Braşov la un spital. Ea era foarte speriată şi deodată l-a auzit pe hol: „Vreau să ajung la cuvioasa! La cuvioasa Nicodima!”. Cât a fost în operaţie a stat în genunchi la patul ei şi pe urmă a plecat.
Am avut foarte multe momente frumoase cu dânsul…
Monahia I.,
Mănăstirea Ghighiu
