Gătisem o oală de fasole frecată. Cred că era post şi făcusem mâncare pentru câteva zile. Nu am pus-o la timp la frigider, iar a doua zi era uşor alterată.
Nu trece mult timp şi ne sună cineva: „Vedeţi că vine Cuviosul la voi!”. Ştiam că nu îi plăcea să arunci mâncare, că e păcat, şi ne era teamă că o va mânca el, aşa cum făcuse şi altă dată. Am preferat să o aruncăm. Am spălat oala, am pus-o la loc. Când a venit Cuviosul, am mâncat altceva şi a doua zi am gătit din nou.
Când am strâns masa, Cuviosul ne-a zis: „Vai, dragă, să avem grijă, să punem mâncarea la frigider, să nu se strice, că sunt unele mâncăruri care aşa de repede se strică… precum fasolea frecată!”. Ne-am uitat una la alta şi am zis: „Pe cine am crezut noi că păcălim?”.
M.P.
