A treia oară când m-a ajutat vizibil, a fost de curând. Făcusem o criză de colică biliară şi mă rugam Sfinţilor Nectarie, Luca al Crimeei, Pantelimon şi tuturor Sfinților Doctori fără de arginți să intervină pe lângă Bunul Dumnezeu să mă mai păsuiască, că nu pot să mă operez acum, având în vedere că încă îl alăptez pe cel mic. În hol, băiatul mijlociu făcea metanii şi se ruga Cuviosului, şi, în câteva minute, criza a trecut. Nu am cuvinte să îi mulțumesc Cuviosului pentru intervențiile minunate, din dragoste pentru noi, nevrednicii, părintelui duhovnic şi maicilor, care ni l-au făcut cunoscut şi care ne poartă cu mare jertfelnicie în rugăciunile sfințiilor lor.
Am câștigat un mare rugător şi nu încetez să mă minunez de faptul că, atunci când i-am văzut chipul în fotografii, aveam senzația de déjà-vu, mă întrebam dacă nu cumva îl întâlnisem pe la Patriarhie în urmă cu mulți ani. Mi-am dat seama că, de fapt, Cuviosul ne-a învățat bucuria şi încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului şi comuniunea, dragostea fără bariere şi prejudecăți, cu toată inima şi cu toată prezența întregii noastre ființe, pentru semenii noștri.
Iartă-ne, Cuvioase Gherontie, că nu ne ridicăm la înălțimea iubirii hristice pe care, prin viața ta, ne-ai predat-o!
Cercet. şt. dr. G. Dincă,
Bucureşti
