În anul 2012, am auzit de la colegii de facultate despre Cuviosul Gherontie, eu fiind student în anul III la Facultatea de Teologie din Craiova.
Seara, la Vecernie, mergând la Catedrala Mitropolitană din Craiova aud în biserică: „Uite-l pe Cuviosul!”. Eu eram la strană, iar el stătea în genunchi în fața stranei. Eu am zis așa în gândul meu: „Cuvioase, dacă citești gândurile, înseamnă că mă auzi. Roagă-te şi pentru mine să devin preot! Este visul meu din copilărie!”.
S-a ridicat, s-a uitat fix la mine şi-a dus mâna înspre urechea lui, semn că mă aude. Zâmbind, s-a întors spre mine şi a făcut o metanie. La sfârşitul slujbei l-am pierdut cu privirea, dar l-am văzut afară, în pridvorul catedralei. Eu am zis în gândul meu: „Mă duc să îi sărut mâna!”. Când a văzut că merg spre el şi că am dus mâna mea spre a lui să i-o iau să o sărut, m-a apucat el de mână şi a tras-o spre el şi mi-a sărutat-o, apoi a strigat tare-tare: „O să fie părinte, o să fie părinte, o să fie părinte! Veniţi şi pupaţi-i mâna!”. Eu m-am emoționat şi, după câteva minute, a venit o fată şi ne-a dat pe amândoi cap în cap de trei ori şi a zis: „Ioai, ioai, ioai!”.
Din ziua aceea nu ne am mai întâlnit, dar a fost cum a zis: am fost hirotonit preot. Doar colegii de facultate mi-au mai povestit despre sfinţenia vieţii lui. La un moment dat, unul dintre colegi mi-a spus că avea o fotografie cu el şi sub fotografie era o iconiţă mai mică cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Colegul meu i-a spus: „Uite, Cuvioase, ce am aici!”. Cuviosul i-a răspuns imediat, foarte serios: „Nu îmi place poza asta, pune deasupra icoana cu Sfinţii Apostoli. Ei merită, nu eu!”. Au rămas muţi de uimire toţi cei prezenţi. El ştia ce este sub poza lui, deşi nu văzuse!
Mă bucur că mi-a rămas, ca amintire din seara în care l-am cunoscut, o fotografie împreună cu dânsul şi că este îngropat la Mănăstirea Tismana!
Pr. Roman-Alexandru Anghel,
Craiova
