Sora mea a fost într-un pelerinaj în Ucraina şi Rusia, la care a participat şi Cuviosul Gheronie. La întoarcere, mi-a povestit despre dânsul şi m-a ajutat să îl cunosc. Era prin 2009.
În acel an, Cuviosul a plecat şi în Muntele Athos şi eu am trimis un pomelnic. La scurt timp, am rămas însărcinată, fapt care a însemnat o mare minune pentru mine, că îmi doream de mulţi ani acest lucru. Aveam deja un copil, dar ne mai doream măcar unul.
De la cinci luni de sarcină, am început să am probleme, am stat o lună în spital şi îmi era tare frică să nu pierd copilul. O doamnă l-a adus pe Cuviosul la noi acasă. Aveam şase luni. Nicicum nu a vrut să intre. Stătea în maşină, iar asta tare m-a întristat. Până la urmă s-a lăsat înduplecat şi a venit. La intrare, s-a tot şters pe picioare, în stilul lui, tot scuipa. Nici nu se uita la mine, parcă mă ignora. Eu aşteptam un răspuns de la el că totul va fi bine, dar nu zicea nimic. Parcă intenţionat făcea asta. La un moment dat, doamna cu care a venit l-a luat mai tare, insistând să îmi spună ceva. Şi mi-a spus: „O să fie bine! O să fie bine!”.
Atât de mult m-am liniştit şi într-adevăr a fost. Am născut o fetiţă şi apoi a mai urmat una.
Ec. Angelica Torz,
Negreşti-Oaş
