Eu mă certasem cu bărbatul meu. A zis el, am zis eu şi, uite-aşa, ne-am tot aruncat vorbe unul celuilalt.
Aşa certată cu bărbatul meu, m-am dus să îl întâlnesc pe Cuviosul Gherontie. Cum m-a văzut, mi-a spus: „Aşa-i că soţul tău te încolţeşte? Aşa-i?”. Eu mi-am adus aminte că era exact ce îi spusesem soţului meu. Cuviosul a continuat: „Te încolţeşte cu vorba! Aşa-i că te încolţeşte?”. „Mă mai încolţeşte, părinte, dar şi eu îl încolţesc pe el.”. Apoi a zis: „Să îmi aduci mâine şorlic!”. Noi tăiam porcul în ziua următoare, dar nu îi spusesem asta.
Dumnezeu îi descoperea Cuviosului lucruri ştiute doar de noi şi ne ajuta nu numai să ne vedem păcatele, dar şi să căutăm pacea şi armonia în familie. Era un om cu viaţă sfântă, care îi iubea pe oameni.
N.B.
