Am aflat despre Cuviosul Gherontie că a fost la Mănăstirea Râmeţ, iar la plecare a văzut la poartă o maşină de Alba. Era chiar maşina Preasfinţitului Emilian, episcopul de atunci, Dumnezeu să îl odihnească! S-a dus la şofer şi i-a spus: „Dragă, mă duci şi pe mine la Alba Iulia?”, iar şoferul i-a spus mai în bătaie de joc: „Te duc!”. Apoi Cuviosul i-a spus: „Lasă-mă, că mă duc să mă mai rog, apoi vin la maşină.”
Cuviosul Gherontie s-a dus din nou în biserică, iar între timp a venit Preasfinţitul Emilian. Era foarte milostiv faţă de săraci, a fost un lord. A urcat în maşină gata de plecare. Şoferul a dat să pornească maşina, dar nimic. A mai încercat de câteva ori, a încercat să vadă cauza, dar nimic nu părea să fie defect. După ce şi-a terminat rugăciunea, Cuviosul a venit la maşină, a deschis uşa lângă şofer, a urcat şi i-a spus: „Acuma, dragă, putem pleca!”, iar maşina a pornit. A venit în maşină cu Preasfinţitul!
Cam cu cinci ani înainte de a trece la Domnul, l-am întrebat pe Cuviosul despre această întâmplare, dacă este adevărată. Nu a zis nimic. A pus capul în jos şi atât.
Sora D.
