Cuviosul Gherontie a intrat în viaţa mea şi a familiei mele în anul în care ne-am despărţit de mama mea, în iarna lui 2020. Naşii au fost cei care ni l-au făcut cunoscut. Ne-au arătat poze cu el şi cu picturile lui şi ne-au povestit despre minunile săvârşite de el. Ne-au dat şi volumele Cuviosului (patru la număr). În acel an, ni s-au întâmplat două minuni: s-a născut primul băieţel şi Cuviosul a intrat în viaţa noastră.
Când am văzut fotografiile cu Cuviosul, am simţit ceva foarte special. A doua zi am citit mai multe despre dânsul şi i-am cerut naşei să îmi facă o poză cu telefonul după acea fotografie, pe care o primise de la duhovnicul ei. Imediat după întâlnirea cu naşii, a trebuit să îmi fac o ecografie abdominală. Doctorul mi-a zis că aş avea un hematom la ficat şi un chist ovarian destul de mare (m-am speriat destul de tare, deoarece mama a decedat din cauza unui cancer la ovar). Citind că, dacă-ţi atingi zonele cu probleme cu poza Cuviosului, poţi să te vindeci, am făcut şi eu întocmai şi m-am rugat Cuviosului să mă ajute să nu am nimic. A doua zi m-am dus la control la ginecologie şi nu aveam nimic la ovar… Ulterior m-am dus şi am refăcut ecografia abdominală şi nu aveam nimic nici la ficat…
Prima oară, când am ajuns la mormântul Cuviosului, m-am rugat să ne dea binecuvântarea sa pentru al doilea copil. Aşa s-a şi întâmplat, am rămas gravidă cu Pavel. A doua oară când am ajuns la mormântul Cuviosului, însărcinată cu Pavel, l-am rugat să mă ajute să nasc natural, dacă eu şi bebe o să fim ok (pe primul băieţel, pe Matei, l-am născut prin cezariană, de urgenţă, deoarece nu am reuşit să-l nasc natural). I-am promis Cuviosului că voi citi zilnic Acatistul lui, ca să mă ajute cu sarcina. În plus, Matei încă era alăptat şi nu voiam să-l înţarc brusc. Cuviosul m-a ajutat şi Matei s-a autoînţărcat, fără traumă. La plecarea din curtea mănăstirii, ne-a întâmpinat o măicuţă care l-a întrebat pe Matei cum îl cheamă (deşi avea aproape doi ani şi jumătate, el spunea doar câteva cuvinte). Nerăspunzându-i, măicuţa a scos o iconiţă cu Maica Domnului de la Mănăstirea Tismana şi i-a dat-o. După o lună, Matei a început să spună din ce în ce mai multe cuvinte şi la vârsta de trei ani vorbea destul de bine. Sunt mai mult ca sigură că această întâlnire cu măicuţa nu a fost una întâmplătoare, a fost mâna Cuviosului, care, şi el, a dăruit iconiţa Maicii Domnului „Prodromiţa” unui copilaş care, la fel ca Matei, avea întârziere de limbaj.
La început de sarcină, am avut un mic accident de maşină. Şi de data aceasta Cuviosul m-a ajutat şi bebe nu a păţit nimic. Prin săptămâna 24 de sarcină, am avut o secreţie destul de abundentă, încât am crezut că mi s-au fisurat membranele. Înainte de a merge la Urgenţe am luat o bombonică de la mormântul Cuviosului şi m-am rugat lui să ne ajute. Le-am rugat şi pe sora şi pe naşa mea să se roage pentru noi. Şi totul a fost bine!
Pe data de 28 martie 2023, după un travaliu de doar 6 h (la Matei durase 24 h), s-a născut pe cale naturală Pavel. Pe perioada sarcinii, m-am rugat atât Cuviosului să mă îndrume şi să îmi dea gândul cel bun, cât şi Sfântului Pantelimon (Schitul Măgureanu din Bucureşti este în drum spre locul unde lucrez şi are moaşte ale sfântului acolo). În dimineaţa când au început contracţiile, mi-am legat „brâul” Maicii Domnului în jurul burţii şi m-am rugat Maicii Domnului şi Cuviosului să mă ajute. Aveam pe birou volumul 5 şi Cuviosul parcă îmi zâmbea şi îmi zicea să stau liniştită că totul va fi bine. Şi chiar aşa a fost!
Am ajuns la mormântul său şi după naşterea lui Pavel şi l-am rugat să ne călăuzească în continuare şi să fie sănătoşi copiii. Alăptându-l pe Pavel, la unul din sâni mi s-au blocat canalele, sânul se întărise şi mă durea. M-am uns cu ulei de la mormântul Cuviosului şi am pus poza lui pe locul dureros şi, imediat ce Pavel a supt, canalele s-au desfundat, deşi de două zile tot mă chinuiam cu problema asta.
Cuviosul ne ajută în fiecare zi!
IT Andreea Voicu,
Bucureşti
