Mă îmbolnăvisem tare rău, pierdeam sânge în corp. Deşi am luat diferite vitamine, tratamente, inclusiv intravenos, pentru a se opri sângerarea, ajunsesem la pat, nu mai puteam sta pe picioare.
Era în Postul Mare şi nu puteam merge la biserică. A venit Cuviosul la noi la mănăstire şi le-am cerut maicilor să îl roage să vină şi la mine la chilie. Dar maicile s-au luat cu treburile şi au uitat de rugămintea mea.
Erau la utrenie, şi după ce s-a cântat Apărătoare Doamnă, Cuviosul şi-a făcut loc printre maici cu viteză şi a venit direct la chilia mea. S-a aşezat în genunchi lângă patul meu şi m-a întrebat ce am. I-am spus că pierd sânge. A făcut ghiduşeniile lui şi, la un moment dat, îmi spune că o să mă fac bine, iar eu i-am răspuns că mă amăgeşte, că şi tata a murit de tânăr, deci se poate ca şi eu să am aceeaşi soartă.
Atunci Cuviosul mi-a răspuns: „Lasă, dragă, că o să trăieşti până la 80 de ani; sau ce, vrei mai mult, nu ştii că ce este mai mult este osteneală şi durere?”. A doua zi m-am ridicat din pat şi sângerarea s-a oprit.
Monahia Filoteia,
Stareţa Mănăstirii Bunavestire, Tismana
