Am dăruit poze ale Cuviosului în biserică, spunând doar: „Cuviosul Gherontie, aducător de bucurie!”. Apoi, celor care mă întrebau: „Cine este acest Cuvios?”, le povesteam câte ceva, le dădeam „Acatistul” şi urmăream reacţiile lor. Curios lucru, toţi cei cadorisiţi îmi spuneau: „Lore, de unde ştiai că sunt răvăşită? Eram praf, înţelegi? Şi vii tu cu o poză şi cu faţa radiind: «E Cuviosul Gherontie, aducător de bucurie!». De unde, Lore? Cum ai ştiut? Am văzut că nu dădeai la toţi (poza)!… Atât de mare bucurie mi-a adus! M-am liniştit! Am simţit imediat pacea!”.
„Aveam probleme cu soţul şi copiii… Mari!!!… Şi îmi pui în mână poza: «E Cuviosul Gherontie, aducător de bucurie!». Ce mai vrea şi Lore? Eu am nevoie de puţină stabilitate, un gram de normalitate… şi ea vine cu bucuria unui bătrânel? Şi bucurie am simţit! Acasă parcă nici nu fuseseră probleme… Mare bucurie, acest Cuvios! De multe ori m-a ajutat!”
„Citind în cărţile lui, îţi dai seama că asta e Adevărata Dragoste şi o simti şi îţi dă putere!”
„Renunţasem la pastilele de calmare pe care le luam în urma şocului (…) şi aveam o stare de agitaţie supărătoare! Am luat cartea Cuviosului şi, după câteva pagini citite, imediat m-am liniştit. E grabnic ajutător Cuviosul Gherontie! Şi chiar este aducător de bucurie!”
„Dacă îl cunosc pe Cuvios? Mereu am cartea lui în geantă! Nicăieri nu merg fără el!”
Ei, Cuvioase, nu avem destule cuvinte să îţi mulţumim şi să mărturisim multele minuni, grabnicul tău ajutor şi marea-ţi iubire! Îţi mulţumim simplu, dragule Cuvios! Pomeneşte-ne şi nu ne părăsi, Cuvioase Gherontie, grabnic aducător de bucurie!
Din toata inima,
Loredana Stan,
Braşov
