În pelerinajul din Ţata Sfântă, îi vedea pe evreii ultrareligioşi, pe aceia care poartă perciuni și pălărie neagră; în special, copiii erau tare drăgălași. Se ducea la ei: „Ioi, dragă, să-i învăţ să-și facă Sfânta Cruce”, și le arăta cum să se închine, iar ei îl scuipau, luau pietre să arunce în el. L-am luat repede de mână: „Hai, Părinte, că aceștia nu înțeleg ce le spuneți sfinția voastră!”. Dar lui îi părea așa rău de ei: „Cum adică, dragă, nu înțeleg? Trebuie să-i învețe cineva și pe ei!…”. Avea o milă și o dragoste arareori întâlnite; ar fi vrut ca toți și „toate neamurile” să se mântuiască întru Hristos Domnul!
Monahia Teodora,
Mănăstirea Nera
