Acum doi ani, pe la începutul lunii iulie 2017, fiica noastră, Elisa, a început să se simtă rău, avea senzaţia de leşin şi tremura. Am mers la spital cu ea, iar medicul mi-a spus că avea hipoglicemie, valoarea glicemiei fetiţei fiind 50 mg/dl. Nu ştiu nici eu cauza şi nici medicii nu au putut să precizeze acest lucru. Am rămas o noapte internată cu ea în spital, timp în care i-au făcut perfuzii pentru a-i aduce glicemia în limite normale. A doua zi ne-au externat, dar problema s-a menţinut câteva zile. Avea glicemia foarte mică. I-o măsuram de câteva ori pe zi şi trebuia să i-o ridic, dându-i apă cu zahăr şi mâncare. Fetiţa refuza şi mâncarea şi laptele. Totul a culminat într-o zi, când Ştefan, soţul meu, era plecat de acasă. Mama, care m-a ajutat în această perioadă – a plecat şi ea cu treabă, iar noaptea am rămas singură, cu fetiţa.
Mă tot chinuiam să o culc şi să îi dau laptele. Aveam la capul patului biberonul cu lapte şi un pahar cu apă şi zahăr. Fetiţa era foarte agitată şi plângea, iar eu eram speriată, singură fiind. Am stat cu Elisa în pat şi am început să mă rog pentru că nu reuşeam să o adorm. Ţipa, era foarte agitată. Atunci am început să mă rog. A fost prima dată în viaţa mea când m-am rugat sincer, cum nu mă rugasem niciodată. Îi pomeneam pe toţi sfinţii de care auzisem, dar în special m-am rugat la Cuviosul să facă o minune cu fetiţa noastră. Am strigat cu tot sufletul meu către el. La un moment dat, a adormit fetiţa şi am adormit şi eu. După nu ştiu cât timp, eu m-am trezit. În dreapta patului era un şifonier cu haine. Când am deschis ochii, lângă dulap era Cuviosul. Pe moment nu mi-am dat seama. Dar era acolo. Am crezut că visez, dar după aceea am simţit răcoare în cameră, cu toate că era în iulie şi era foarte cald. M-am culcat la loc, iar Elisa a dormit toată noaptea, fără să se mai trezească.
A doua zi, când m-am trezit, mi-am amintit ce se întâmplase în noaptea trecută şi atunci am sunat-o pe o prietenă care îl cunoştea pe Cuviosul, pentru că era singura persoană căreia puteam să îi spun, fără să risc să creadă că am avut vedenii. Fusese acolo, iar la plecare a lăsat răcoare în cameră. Ea mi-a spus că auzise şi alte situaţii în care Cuviosul a făcut astfel de lucruri. Şi pe site am citit ceva similar şi mi-au confirmat şi alţii care l-au cunoscut. Din seara aceea, Elisa a dormit foarte liniştită, nu a mai plâns, iar glicemia este în regulă şi nu a mai avut probleme.
Într-o zi i-am mulţumit într-un mod tainic. Îi făceam masaj pe cap, aşa cum îi plăcea dânsului, şi i-am mulţumit în gând: „Cuvioase, vă mulţumesc că aţi fost atunci în cameră şi m-aţi ajutat cu Elisa, aţi liniştit-o şi aţi vindecat-o!”. El nu era cu faţa spre mine. În acel moment, s-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit, semn că îmi auzise gândul şi că mi-a confirmat că fusese la noi în casă.
Îl voi iubi mereu, toată viaţa. Eu şi acum mă rog lui, când am vreo problemă. Iar seara îl rog să aibă grijă de copilaşii noştri.
(Daiana)
