Cuviosul m-a vizitat de mai multe ori, la Bucureşti. Odată a stat mai mult, o săptămână.
Când venea cineva la mine şi mă întreba cine este părintele, mă spiona să vadă ce vorbesc. Cred că a auzit că spuneam că e un nebun pentru Hristos şi atunci, fără să-i cer, mi-a spus câte ceva din pătimirile lui.
Mi-a spus că el a fost arestat pentru că n-a vrut să plece din mănăstire şi au venit şi i-au arestat pe mai mulţi. L-au adus la Bucureşti şi îmi spunea de Pană, că îl cunoştea pe Pană şi pe un ministru de atunci. I-am spus: „Probabil că v-au chinuit!”. Zice: „Mulţi s-au lăsat de credinţă, pentru că i-au chinuit, dar eu nu m-am lăsat de Hristos, nu m-am lăsat şi m-am făcut handicapác!”. Mi-au spus că l-au internat la spitalul de nebuni, acolo la Spitalul 9 şi de-acolo a fost liber. De atunci a început să umble prin ţară, prin mănăstiri, prin păduri.
Am înţeles eu că Maica Domnului l-a ajutat să scape de închisoare, să facă pe nebunul. Parcă am auzit de la o persoană care venea la Tismana că, atunci când îl chinuiau, Maica Domnului i-a poruncit să se facă nebun pentru Hristos.
Părintele nu a povestit la nimeni mare lucru. Mie mi-a spus când mă spiona ce spun despre el la cei care vin la mine despre sfinţia sa. Probabil că a vrut să mă lămurească că s-a făcut handicapác. Şi mereu accentua că s-a făcut handicapác, nu handicapat, adică să nu spun eu că e nebun pentru Hristos.
A ocolit subiectul despre persecuţii. A fost în mare suferinţă, dar nu a vrut să o spună, ca să nu îşi piardă plata.
Viorica Cătănoiu, Bucureşti
