Iubitor de mănăstiri, Cuviosul Gherontie „cel nebun pentru Hristos” colinda ţara şi ducea cu el peste tot bucuria de a fi cu Dumnezeu. La Mănăstirea Lainici, în perioada în care Preasfinţitul Gurie, atunci fratele Grigore, şi-a început viaţa monahală (prin anii 1988-1989), a avut loc întâlnirea celor doi oameni ai lui Dumnezeu.
Iată cum relata Preasfinţitul Gurie începutul acestei prietenii pentru veşnicie cu Cuviosul Gherontie, pentru care dânsul a avut de la început „ochi de văzut”: „Pe Cuviosul Gherontie l-am văzut pentru prima dată într-o dimineaţă, după Sfânta Liturghie şi Parastas, având într-o mână o prescură, iar în cealaltă un pahar cu vin, primite de la Parastas. Simpatic, gusta când din una, când din cealaltă, rostind cuvintele Psalmistului: Pâinea întăreşte, iar vinul veseleşte (inima omului)!”. Din acel moment, Preasfinţitul Gurie l-a îndrăgit pe Cuviosul pentru totdeauna!
Mai târziu, locuinţa Preasfinţitului a devenit pentru Cuviosul Gherontie una dintre gazdele din Craiova, iar, mai târziu, din Deva, unde zăbovea zile sau săptămâni, rugându-se, pictând şi înveselindu-i prin felul său hazliu pe toţi invitaţii care treceau pragul casei episcopului.
La un moment dat, apropiaţii Cuviosului au intrat în alertă, pentru că nu mai ştia nimeni nimic despre dânsul, parcă dispăruse. Le era teamă să nu fi murit pe undeva, fără să îl ştie nimeni! Aproape o lună de zile s-au încins telefoanele pe toate direcţiile în care Cuviosul umbla. Nimeni nu afla nimic despre el. În tot acest timp, Cuviosul fusese găzduit la Preasfinţitul Gurie, în Craiova. Acolo îl trimisese Dumnezeu să îşi facă lucrarea şi a rămas cât a fost nevoie. Poate aşa se şi explică simplitatea în care Preasfinţitul trăia, dincolo de toate aparenţele.
De la Deva a rămas o întâmplare despre care s-a vorbit multă vreme la centrul eparhial. Cuviosul venise pentru câteva zile în vizită la dragul său prieten, pe care îl alinta „Guriţă” şi, aşa cum era obişnuit, mergea la slujbe la catedrală. Într-una din zile, a apărut la uşa Preasfinţitului Gurie însoţit de câţiva oameni ai străzii, pe care îi întâlnise în preajma catedralei, şi i-a spus simplu că dânşii nu au unde să facă baie. Şi, uite-aşa, acei oameni au fost duşi la chilia Preasfinţitului care, împreună cu Cuviosul, i-au îmbăiat cu bucurie. Doar oamenii lui Dumnezeu fac milostenie la acest nivel!
Prietenia pe care Preasfinţitul Gurie i-a arătat-o Cuviosului Gherontie s-a manifestat prin sinceritate, lipsa orgoliilor, respect în orice împrejurare, loialitate, ajutor. Toată lumea ştia despre milosteniile pe care le făcea Cuviosul cu bani pe care îi primea inclusiv de la Preasfinţitul Gurie, dar şi despre faptul că îl lua în maşină, oferindu-i locul de cinste.
Preasfinţitul nu îi refuza nimic Cuviosului. Poate de aceea l-a şi chemat mai repede Domnul în „bucuria bucuriilor”, iar ziua aleasă a fost chiar cea în care, cu trei ani înainte, Cuviosul Gherontie fusese înmormântat: 21 octombrie, ziua de prăznuire a Sfinţilor români transilvăneni, mărturisitori ai Ortodoxiei.
† Gherontie,
Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei
