Semnul Sfintei Cruci era pentru Cuviosul Gherontie ceva cu totul special. În diferite momente sau contexte, crucea era semn, rugăciune, armă sau chiar simbol cu valoare de mărturisire. Pentru semnul Sfintei Cruci avea o grijă şi un respect deosebit, era foarte atent deopotrivă când şi cum se închina.
Înainte de a-şi începe rugăciunea, făcea aproape întotdeauna şapte metanii şi se închina, spunând cu voce tare, pentru sine, dar mai ales pentru cei alături de care se ruga: „Vezi, Doamne, de sunt pe vreo cale rea, du-ne, Doamne, pe calea veşniciei! Amin!”, „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” sau o altă formulă care să-l ajute, prin pocăinţă, să intre în starea de rugăciune pe care o căuta.
Se închina atunci când dorea să întărească un cuvânt pe care-l auzea sau îl spunea. Închinarea cu semnul crucii, însoţită de pomenirea numelor Persoanelor Preasfintei Treimi, era semnul văzut şi pecetea supremă pe care o punea Cuviosul pe un îndemn, pe o speranţă sau pe o rugăciune pentru cineva sau ceva.
Atunci când cineva era bolnav, iar boala survenise ca urmare a unei ispite sau lucrări a vrăjmaşului, Cuviosul însemna cu semnul crucii bolnavul, uneori locul unde era localizată durerea, dar nu o dată l-am văzut închinându-se în timp ce vorbea la telefon cu o persoană bolnavă sau aflată în mare încercare şi spunând: „Este de partea ispitei! Uite, mă închin, şi eu nu mă închin degeaba!”.
De fiecare dată, semnele vindecării şi uşurarea în încercare nu întârziau să apară. În aceste cazuri, Cuviosul folosea în mod explicit semnul crucii ca armă împotriva vrăjmaşului, fiind convins că rugăciunea sa de multe ori tainică şi închinarea sunt primite de Dumnezeu şi îndepărtează lucrarea celui rău.
Chiar dacă nu avea o anumită problemă medicală sau interioară, cine îi cerea Cuviosului Gherontie binecuvântarea, primea însemnarea cu semnul biruinţei lui Hristos: trei cruci mari, făcute cu putere, deopotrivă fizică şi duhovnicească, la frunte, la abdomen şi la umeri. Simţeam cel puţin câteva ore harul venit prin crucile făcute de Cuviosul!
Nu în ultimul rând, Cuviosul se închina în numele Preasfintei Treimi şi îşi făcea semnul crucii pentru a-şi mărturisi credinţa în locuri publice, în ţară sau în afara ţării, la creştini sau necreştini. Am văzut şi noi lucrul acesta, iar mărturiile făcute deja publice oferă diferite faţete ale modului în care Cuviosul Gherontie folosea semnul Sfintei Cruci pentru a le arăta altora Calea şi Adevărul.
În august 2008, la Galeria Uffizi, în Florenţa, unul dintre marile muzee ale lumii, în spaţiile destinate icoanelor sau picturilor religioase, ne cerea să ne închinăm împreună ca să le arate vizitatorilor, mai ales asiaticilor, faptul că icoanele sunt pentru noi obiect de cult, de închinare, chiar şi atunci când sunt păstrate într-un muzeu.
Pr. Dorin şi Monica Opriş
