„Grâul, dragă!, pâinea/ faţa Domnului!” erau cuvintele rostite de Cuviosul în şoaptă, atunci când treceam – ducându-l undeva cu maşina – pe lângă un lan de grâu. Cuvinte-rugăciune, însoţite de fiecare dată de însemnarea de trei ori, în numele Preasfintei Treimi, cu sfânta cruce. Pentru el, pâinea era sfântă, de aceea o şi alinta prin „pituţa – drăguţa”, iar pe cel la care găsea vreo bucată de pâine mucegăită sau aruncată în coşul de gunoi îl apostrofa aspru!
Un semn de mare mirare am avut când l-am văzut prima dată închinându-se atunci când observa un măgăruş pe lângă turmele de „oi sau oiţe”, cum le spunea el. Dacă îl întrebam de ce se închină, ne răspundea oarecum contrariat, cum de noi nu ştim că măgăruşul are crucea imprimată pe spate?! „Am văzut cu ochii mei!” – ne spunea arătând spre ochi, ca să fie sigur că îl credem, şi continua să-şi facă cruce, până împlinea numărul celor trei închinăciuni. Chiar nu ne gândisem că am putea să ne închinăm la crucea de pe spatele măgarului, dar Cuviosul făcea asta cu adâncă evlavie şi ne amintea cu multă emoţie în glas că un astfel de animal l-a purtat pe Mântuitorul la intrarea în Ierusalim. Trăia cu adevărat Sfintele Pătimiri ale Domnului.
Într-o Vineri Mare era atât de adâncit în rugăciune, încât nu a fost perturbat de vânzoleala care s-a creat lângă el, când s-a ieşit pentru înconjurarea catedralei, după slujba Prohodului Domnului. Când şi-a revenit din acea stare, înăuntru nu mai era aproape nimeni. S-a ridicat repede din genunchi şi a ieşit fugind afară, ca să nu piardă procesiunea cu Sfântul epitaf. L-am văzut atunci şi am stat cu inima tremurând de frică la gândul că se va rostogoli pe treptele catedralei la viteza pe care o avea la coborâre! Putea să o ia pe scurtătură, ca să ajungă marea de oameni, dar a parcurs întreg „drumul Crucii” şi s-a aşezat la rând printre ultimii aflaţi în această procesiune.
În pragul unei primăveri, am plantat câţiva bulbi de ghiocei într-un ghiveci. S-a întâmplat să apară Cuviosul la noi chiar când aceştia au înflorit. L-am surprins cum, foarte discret, după ce i-a mirosit, i-a pupat fericit! O fi văzut că e o floare cu trei petale albe, chip al Preasfintei Treimi?! Nu ne-a spus nimic referitor la asta!
Alături de Cuviosul era mai uşor să descoperi rostul fiecărui lucru creat de Dumnezeu!
Monica Opriş
