Am aflat de Cuviosul de la o prietenă, care mi-a trimis pe telefon „Acatistul”, fără vreun cuvânt sau poate, din greșeală, intenționând să-l trimită altcuiva. Mi-a plăcut poza bătrânelului de la început și am căutat mai multe despre el pe Internet, fascinându-mă în totalitate viaţa lui, simplitatea lui, faptul că a petrecut mult timp prin Gorj (de unde este și soțul meu), mărturiile celor ce l-au cunoscut ori s-au bucurat de ajutorul Sfântului…
Uneori îi citeam acatistul și, gândindu-mă la el, i-am simțit ajutorul în diverse situații. Concret însă, într-o întâmplare banală petrecută pe 31 martie 2021. Eu fac naveta la serviciu şi maxi-taxi este din oră în oră. Dacă-l ratezi, mai aștepți o oră până la următorul. Eu m-am pornit de la serviciu la ora 15:00 (cu o oră înainte de terminarea programului), în ideea de a ajunge în oraș şi a lăsa un dosar la o instituție, până la ora 16:00. Dar maxi-taxi pleca deja când am ajuns în stație și şoferul nu a vrut să oprească deşi i-am făcut semn.
M-am întors dezamăgită în birou, gândindu-mă că am ratat depunerea dosarului, dar totuși cu nădejdea că s-ar mai putea întâmpla ceva, că nu se poate să nu mă audă Cuviosul dacă-i cer ajutorul, că nu e ceva aşa greu pentru el… Nu a răspuns aşa „la minut”, cum mă așteptam eu, dar suficient de repede, încât la ora 16:00 să fiu în oraș la instituția la care trebuia să las dosarul. Cum?! Cu o colegă care face naveta cu mașina personală, care, deşi plecată mai devreme (când am ieșit spre stația de maxi-taxi biroul ei era încuiat), s-a întors să termine ceva….
N-am mai cercetat lucrurile, ci m-am bucurat că, în simplitatea lui, Cuviosul face să se întâmple aceste întâmplări. Îi mulțumesc! Și lui Dumnezeu că lucrează minunat în viețile noastre prin sfinții Săi!
Cristina V.,
Botoşani
