De ce mi-a sărutat Cuviosul mâna? este întrebarea care m-a frământat de peste patru ani şi la care i-am aflat abia acum răspunsul, citind pe site mărturii despre ajutorul Cuviosului în lupta cu patimile.
L-am căutat de ziua lui, în 4 noiembrie 2014, când a împlinit 80 de ani. La un moment dat, a venit în faţa mea şi mi-a spus să îi dau mâna. Eu nu ştiam ce doreşte şi i-am dat-o imediat, peste masă, fără să stau pe gânduri. Până să îmi dau seama de ce mi-a luat mâna, mi-a şi sărutat-o.
Dacă în prima fază am crezut că e un joc de-al Cuviosului, după ce am analizat fotografia pe care a făcut-o cineva chiar în acel moment şi i-am văzut chipul au început întrebările: De ce? De ce? Parcă îmi spunea ceva, dar nu ştiam ce. Cu cuvintele nu mi-a spus nimic după. Doar acest gest, care am ştiut că are un sens. Dar care? Când l-am căutat a doua oară, mi-a spus direct: „Dragă, fumatul dăunează grav sănătăţii!” Nimic altceva. Nici atunci nu am făcut legătura cu fotografia.
După un timp, m-am lăsat de fumat. Nu a fost uşor, dar sunt convins acum că m-a ajutat Cuviosul cum numai el a ştiut, încă de atunci. Acum mi s-a descoperit şi mie o părticică. Fotografia aceasta este nu numai o amintire. Este o dovadă a unei minuni din viaţa mea. Cine a trecut prin astfel de experienţe, ştie că am dreptate.
(Ionuţ B., Cluj-Napoca)
