Pe Cuviosul Gherontie nu am avut șansa să-l cunosc în viață, dar am aflat de el de la o cunoștință și am vrut neapărat să fac rost de cărțile cu mărturii despre dânsul. După ce le-am citit pe toate, am avut dorința aprinsă să merg la mormântul lui. M-a ajutat Bunul Dumnezeu și am ajuns la Tismana, în iarna anului 2022, cu soțul meu. Acolo, la mormânt, erau mai multe bomboane, din care am luat şi eu câteva pentru copiii mei, Vlad și Maria. De atunci îl simt foarte aproape de sufletul meu şi de familia mea. Copiii mei îl iubesc tare mult, dorm cu poza lui sub pernă şi au avut dorința și ei de a merge la Cuviosul, la Tismana.
În primăvara aceasta am ajuns cu toţii, spre bucuria mea. Maria s-a rugat la crucea Cuviosului Gherontie să fie sănătoasă, iar Vlad să mai vină un frățior în familia noastră. Maria, că despre ea este vorba în mărturia mea, este tare bolnăvicioasă și mai mereu a fost nevoie de antibiotic în tratarea bolilor ei. Pentru că i-a fost administrat timp de șase luni antibiotic lunar, într-o noapte, cu lacrimi fierbinți, am apelat la Cuviosul meu drag, rugându-l să o tămăduiască pe fetița mea, să nu mai fie nevoie să-i dau iarăşi antibiotic. În noaptea aceea, cu lumânarea aprinsă la capul Mariei, am citit de trei ori Acatistul Cuviosului, am pus și poza lui pe spatele fetiţei (i-am făcut de trei ori cruce cu ea) și am avut convingerea că de data aceasta va scăpa de antibiotic. Și da, așa a fost!!! I-am mulțumit mult dragului meu „bunicuț” (așa îi mai spun sau „bucuria noastră”) și mi-am zis în gând că trebuie să dau mărturie pentru vindecarea fiicei mele. Au trecut zilele și am uitat, spre rușinea mea…
În toamna aceasta, odată cu începerea grădiniței, Maria, fiind la grupa mare, a răcit, avea o viroză foarte puternică, care i-a afectat atât respirația, cât și ochii, și urechile. Am primit tratament de la doamna doctor pediatru, dar parcă nu funcționa cum trebuie, mai mult se agrava, decât să se vindece. Nopțile au fost un chin pentru ea, dar și pentru mine, ca mamă, să-mi văd copilul chinuindu-se să respire, tușind convulsiv, rămânând fără aer câteva secunde. Nu reușeam cu tratamentul acesta să-mi ajut copilul și eram disperată pentru că mă simțeam atât de neputincioasă în această situație și am izbucnit în plâns.
În acele momente mi-am adus aminte de Cuviosul Gherontie, de speranța mea. Am aprins o lumânare, am citit Acatistul, i-am făcut cruce Mariei cu poza lui de trei ori, i-am ținut-o pe piept, pe spate și… minune! După ce am terminat de citit Acatistul, Maria mea a început să respire normal, tusea i s-a oprit și a adormit ca un îngeraș până dimineața. De data aceasta i-am promis Cuviosului că voi da mărturie despre minunea pe care a făcut-o cu Maria și-mi doresc să mai ajung la Tismana să-i mulțumesc încă o dată pentru tot ajutorul lui!
Prof. Ana Maria Hojda,
Cristian, jud. Braşov
