Viaţa mea religioasă a fost puternic influenţată încă din copilărie şi adolescenţă de participarea la slujbele de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia (acum Mănăstirea „Hristos Pantocrator”).
Prin anii 1998-1999 era un mic schit, sub viile oraşului. Uneori, părintele făcea Vecernia în pridvor, că veneau mulţi oameni şi nu încăpeau înăuntru. Eu, copil fiind, stăteam pe o bancă şi aşteptam să înceapă slujba. La un moment dat, l-am zărit pe Cuviosul Gherontie. A venit direct la mine, mi-a luat mâna şi mi-a sărutat-o de câteva ori. Totul a fost văzut de un frate de mănăstire, iar eu nu mai ştiam ce să fac de ruşine. Şi i-a spus Cuviosul: „Îi credincios băiatul, îi credincios!”.
În timp, m-am gândit că, de fapt, dânsul a văzut că eu voi ajunge preot!
Protos. Iustin,
Stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan Secerătorul”,
Bivongi, Italia
