Soţul meu avea un ceas de buzunar pe care nu îl folosea, ceas primit cu mulţi ani în urmă. Ne-am gândit să îl punem pe internet la vânzare, lucru pe care l-am şi făcut; dar nu se arăta niciun cumpărător! M-am rugat scurt Cuviosului, folosind doar cuvintele mele, să ne ajute să se vândă acel ceas.
Noaptea îl visez pe Cuviosul şi îmi spune: „Păi tu, din astea îmi ceri?”, şi râdea! Dimineaţa m-am trezit cu un puternic sentiment că prea multe lucruri lumeşti îi cerem Cuviosului. După o perioadă îndelungată am vândut acel ceas, dar starea noastră lăuntrică era total diferită faţă de momentul în care i-am cerut efectiv Cuviosului să ne ajute. Cuvântul Domnului: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă!” poate fi trăit şi în lucrurile cele mici; dacă noi ne aşezăm sufleteşte, celelalte probleme, fie ele probleme materiale sau de altă natură, se rezolvă mult mai natural, mai firesc.
Cuviosul ne-a ajutat şi în această cerere, dar a vrut să pună accentul pe cele duhovniceşti, să nu uităm ce să cerem cu adevărat (pentru că: „Dragă, când ştii, nu mai poţi spune că nu ştii!”) şi unde ar trebui să ajungem: în „bucuria bucuriilor”, în „raiul desfătării”!
Cristian şi Cristina,
Cluj
