Prima mea întâlnire cu Părintele Gherontie a fost când am intrat în mănăstire. Eram la Mănăstirea Peştera Ialomiţei şi am coborât odată cu părintele stareţ de atunci la Arhiepiscopia Târgoviştei, imediat după reînfiinţarea acesteia, în 1991. Până au preluat clădirile, funcţionau într-o casă. Acolo l-am văzut prima dată.
Cuviosul a venit de două ori la noi, în vremea când eram stareţ la Schitul Runcu Cucuteanca. În una din dăţi, a fost împreună cu maica Nifona de la Mănăstirea Runcu, când, printr-o minune, au făcut pe lumină drumul până la noi şi înapoi, deşi plecaseră de jos pe înserat, iar distanţa şi greutatea drumului nu ar fi permis acest lucru după calculele omeneşti, fizice.
Altă dată, a venit singur. Când a plecat de la schit, părinţii Serafim şi Moise l-au găsit pe drum şi l-au luat cu maşina. Cuviosul a întrebat: „Cine-i stareţ?”. Părintele Serafim era la volan şi i-a spus că el este economul mănăstirii şi niciunul dintre ei nu este stareţ. Cuviosul a continuat: „Am înţeles. Aici e părintele stareţ şi părintele econom!”. Părintele Serafim i-a spus din nou: „Nu, nu! Părintele stareţ nu este aici. Eu sunt economul mănăstirii!”. Cuviosul o ţinea pe a lui: „Părintele stareţ şi părintele econom!”. Nu am înţeles despre care dintre ei a fost vorba că va ajunge stareţ, dar m-am gândit că e ceva, de tot spunea aşa Cuviosul.
Anul acesta, când m-a chemat Înaltpreasfinţitul Nifon şi mi-a spus că trebuie să conduc o nouă mănăstire, mi-am amintit de Cuviosul Gherontie şi am zis: „Ce ne-ai făcut, Părinte Gherontie?!”. Eu mă aşteptam la altceva, că eu o să plec la Domnul primul şi unul dintre ei va rămâne stareţ după mine. Dar, de fapt, eu am plecat de acolo.
A fost unul din cuvintele pe care atunci când le spunea nu le înţelegeai bine şi îi desluşeai sensul doar când se împlinea. Acum, părintele Serafim a rămas în locul meu, iar părintele Moise a fost hirotonit preot.
Protos. Hristofor,
Stareţul Mănăstirii „Cota 1000 – Înălţarea Domnului”,
Jud. Dâmboviţa
