Ce este nebunia pentru Hristos?
Este Isihie împletită cu extravaganţă.
Nicolae Steinhardt zice în Jurnalul fericirii: „Isihia este strălucitoare si înţeleaptă, nu face tărăboi. De ce ? Pentru că merge spre esenţe, în vreme ce orice extravaganţă opreşte atenţia asupra amănuntului exterior. Omul care de dragul lui Hristos, şi-ar vopsi barba în albastru (sau ar purta haine fistichii) sau o pălărie cu o pană mare de păun, nu va fi niciodată în ochii semenilor săi Omul lui Hristos, ci omul cu barba albastră… amănuntul pitoresc (fie el oricât de nevinovat sau chiar nostim) e o stavilă pe calea ce duce la esenţă şi deci joaca rol de opritoare”.
La fel şi Cuviosul nostru Gherontie, şi-a îmbrăcat isihia în extravaganţa purtării, ascunzându-se extrem de bine după „nebuniile” nostime, naive, uneori până la ridicol. Iar mulţi neputând trece aceasta barieră au rămas doar cu imaginea unui om „extravagant”, „ciudat”, „nebun”. Esenţa descoperindu-o doar celor care întru răbdare puteau trece dincolo de haine, gesturi şi vorbe în aparenţă fără noimă.
Nebunul pentru Hristos este „Ascetica si Mistica” ortodoxă urcată pe culmile cele mai înalte. De aceea ei, nebunii pentru Hristos, sunt atât de rari în peisajul Bisericii, dar totodată atât de puternici în rugăciunile lor.
Pentru rugăciunile lor şi ale Cuviosului nostru Gherontie, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte! (Pr. Dionisie)
