În timpul studiilor la Seminarul din Alba Iulia, dar şi după aceea, am fost de multe ori în preajma părinţilor de la catedrală, pentru că am şi fost o perioadă angajat. Cuviosul era de-al casei, aşa că sunt multe întâmplări la care am asistat pe parcursul a zece ani, din 2001 până prin 2010-2011.
Nu mi-am întipărit în minte – spre ruşinea mea – o maximă, un cuvânt doar pentru mine, pe care să nu-l fi spus altcuiva înainte, dar îmi amintesc totuşi, cum odată când udam în curtea catedralei într-o duminică seara, văzându-mă Cuviosul că ud gazonul, deşi era zi de odihnă şi sărbătoare, mi-a zis destul de serios, dar cu voce miloasă: ,,Ce-i prea mult, nu-i sănătos, drăguţă!”.
Între alţii, am auzit şi eu cum, odată, când a venit la masă, nu ştiu ce l-a întrebat părintele Rafael. Cred că a fost o dilemă a momentului: „E adevărat, Cuvioase, ce zice cutare?”, iar Cuviosul a zis: „Drăguţă, dacă e adevărat, înseamnă că e adevărat şi imposibil să nu fie adevărat!”. O săptămână a pomenit părintele Rafael: „Dacă e adevărat, înseamnă că e adevărat şi imposibil să nu fie adevărat!”. Tot părintelui i-a spus altă dată un cuvânt pe care ni-l amintim şi astăzi: „Când ştii, nu mai poţi spune că nu ştii!”.
Pr. Mihail C.
