Am continuat seria de cerințe către Cuviosul și, citind cartea cu mărturii, i-am spus că îmi doresc enorm să ajung la mormântul lui de la Mănăstirea Tismana. În ziua pomenirii trecerii sale în veșnicie, 13 octombrie, i-am mărturisit cu mâhnire: „N-o să ajung niciodată. Tu știi relația mea cu oamenii, nu mă va aduce nimeni la tine!”.
Am plecat într-un pelerinaj în data de 15 octombrie și Tismana nu era pe listă. Din pricina vremii ploioase, a trebuit regândit traseul și am auzit pe cineva propunând Tismana. Era să leșin. Am hotărât în sinea mea că nu este posibil să vrea toată lumea același lucru fiind un grup format din oameni diferiți, deci n-avea nicio logică să mă agit. Le-am spus cu voce emoționată că îmi doresc să ajung acolo. Toată lumea a fost de acord, pe loc. În trei zile, pe 16 octombrie, stăteam în fața mormântului Cuviosului Gherontie și îi spuneam că nu-mi vine să cred așa ceva. Și pentru ca nu cumva să fac vreo distorsionare a intervenției sale și să îndrăznesc să pun pe seama coincidenței o așa lucrare minunată, Cuviosul mi-a rânduit să fiu aleasă în unanimitate de către grup ca să le vorbesc despre el, chiar acolo.
IT Maria-Flavia Dan,
Cluj-Napoca
