Uneori vădea patimile în public, ca să te vindece sau făcea el anumite lucruri ca să îţi arate ce faci, ca să vezi cum eşti tu. Şi eu aveam un obicei prost: mai glumeam cu femeile, le mai prindeam aşa de braţ sau le pişcam, dar nu cu gând de păcat. La un moment dat, Cuviosul, în faţa mea făcea exact ca mine. Prima dată când l-am văzut, nu mi-am dat seama. După o vreme, am zis: „Stai, că aşa sunt eu. Astea sunt patimile mele!”.
Dorin Dig
