L-am chemat în ajutor
Am auzit diverse povestiri despre Cuviosul Gherontie de la o prietenă foarte bună din copilărie, Cristina, care este şi nașa băiatului meu. La un moment dat, mi-a arătat cărțile scrise despre el şi o fotografie cu dânsul, pe care o purta la ea. Văzând fotografiile de pe coperţile cărţilor, mi se părea greu de înțeles şi de crezut că acest om, în haine de mirean, ar putea fi sfânt şi că el chiar a săvârșit în zilele noastre minunile despre care îmi povestise. În afară de asta, mă întrebam dacă chiar a simţit în suflet emoţiile care se vedeau pe fața lui, de iubire, de blândețe şi de râvnă pentru rugăciune.
În iulie 2021, am venit în vizită o lună, din Anglia, în România. Eu locuiam deja de un an şi ceva în Anglia, cu băiatul şi cu soțul meu, care este englez. Venisem în ţară doar cu băiatul, ca să petrecem un timp cu părinţii mei şi cu nașa băiatului.
În penultima săptămână a sejurului nostru în România, am plecat cu părinţii la mare, la Eforie, unde urma să ne întâlnim şi cu fratele meu, care stătea în București. Înainte cu o săptămână de plecarea la mare, am aflat că fratele meu are o nouă prietenă, o fată despre care nu știam multe, dar după postările ei pe conturile de Instagram, îmi era clar că era foarte nepotrivită pentru el, în ce privește lucrurile duhovnicești. În zilele de dinainte de plecarea la mare, am început să mă gândesc la Cuviosul şi să îi spun în gând: „Cuviosule, Cristina crede în tine că eşti sfânt şi că ajuți oamenii care îți cer ajutorul. Ajută-l pe fratele meu să vadă că această fată este nepotrivită pentru el sau fă tu orice să se desparte de ea!”.
Am ajuns la mare cu toţii, inclusiv fratele meu, şi l-am întrebat ce mai face fata, la care el mi-a răspuns scurt că nu mai vorbeşte cu ea şi m-a rugat să nu-l mai întreb nimic altceva. Am tăcut, am lăsat subiectul mort şi m-am gândit la Cuviosul. Cu toate acestea, nu prea îmi venea să cred că el a intervenit. Mă gândeam: „Ei, oricum fratele meu nu era de mult cu această fată, nu era ceva serios, oricum existau șanse să se despartă. Cine ştie dacă a fost Cuviosul sau altceva care a intervenit?!”.
Cuviosul şi reparaţia maşinii
În Anglia, noi avem o maşină pe care o cumpărasem cu 500 lire, cu un an în urmă. În aprilie 2021, s-a stricat ceva la sistemul de frânare şi, de atunci, până la sejurul meu la mare (iulie 2021) nu reușisem să o reparăm. Fusese dusă la trei mecanici, îi schimbaseră diverse piese, care costaseră deja valoarea maşinii.
În săptămâna în care eram la mare, soţul meu dusese mașina la un al patrulea mecanic. Şi acesta încercase diverse soluții, dar au fost toate în zadar. Soțul meu era exasperat, deoarece cheltuisem deja cu 100 de lire peste valoarea maşinii şi tot nu o puteam folosi. El era pregătit să o vândă cum putea şi să ne împrumutăm ca să cumpărăm alta, deoarece nu mai puteam sta fără maşină, orice ar fi. Eu nu voiam nicicum să intrăm în alte cheltuieli şi împrumuturi, în special pentru că, în afară de frâne, mașina noastră mersese extrem de bine înainte şi nu avea probleme la motor.
Am început să mă gândesc iarăşi la Cuviosul Gherontie şi să îi spun în gând: „Cuviosule, cu toate că nu sunt convinsă că tu ai intervenit să scape fratele meu de acea relație, ajută-ne cu mașina. Ce să facem cu ea? Ajută-ne tu cu ea! Dă-ne gândul cel bun!”. Așa m-am gândit eu în seara aceea, după conversația telefonică cu soţul meu.
Dimineaţa următoare, soţul meu m-a sunat să îmi spună că mecanicul mai are o ultimă idee pe care ar putea să o încerce, doar că ne va costa încă 40 de lire şi cu toate astea nu este sigur că va repara frânele. Chiar dacă el credea că are o șansă bună, i-a spus că e bine să știm că există posibilitatea să dăm banii pe manoperă fără să se rezolve.
Soțul meu era foarte supărat şi nu era de acord să mai dăm nicio liră pe această mașină, deoarece cheltuisem mult şi se săturase să tot încerce în zadar. Eu însă simțeam ca şi cum cineva ne-a aruncat o frânghie de care să ne ținem să scăpăm din prăpastie. L-am convins cu greu să dăm cele 40 lire şi i-am promis că vor fi ultimii bani cheltuiți cu această problemă. Dacă nu repara mașina, ne-am înțeles că trebuie să căutăm alta. M-am rugat la Cuviosul gândindu-mă: „Cuviosule, ajută-ne, oricum ar fi. Dacă este de reparat mașina, ajută-ne să o reparam, iar dacă nu este de reparat, atunci ajută-mă să înțeleg că nu mai are rost să încercăm!”.
În câteva ore, soţul m-a sunat să-mi spună că mecanicul a găsit problema la sistemul de frânare şi că a reparat-o. În acel moment, am înțeles şi am fost 100% convinsă că a intervenit Cuviosul când l-am rugat să ne ajute.
Dr. Ana-Maria Oldham,
Anglia
