O maică de la Râmeţ a fost foarte grav bolnavă, în spital. O vizitam mereu. Când a fost Cuviosul la noi, plângeam pentru că maica era chiar pe moarte. Îi ziceam: „Cuvioase, roagă-te, că uite cât de bolnavă e maica!”. El a început să mă imite cum plângeam: „Aaaa, Aaaa, Aaaa!” şi râdea.
Am simţit atunci că e de bine şi aşa a fost: maica şi-a revenit.
C.C.
