Într-un an, când era la noi de Sfântul Nicolae, m-am gândit să le fac soţului şi Cuviosului cadou câte un cojoc de oaie. Am găsit un cojocar la Baia Mare, al cărui frate lucra la noi la firmă. Prin acest angajat am rezolvat totul. Pe cojocul Cuviosului i-am spus să brodeze o cruce.
Le-am dat cadoul. După ce l-a luat, într-o zi de sâmbătă m-am dus la firmă cu Cuviosul. Eram numai noi doi. Eu am lucrat la nişte acte, iar Cuviosul a rămas singur. A luat mălai dintr-un sac şi l-a turnat în papucii de lucru ai angajatului care m-a ajutat cu cojoacele.
Asta am aflat-o luni dimineaţa când, după ce omul şi-a luat papucii în picioare, a făcut mălai peste tot. Când am văzut, am strigat la ei: „Cine a făcut mizerie să facă curăţenie!”. A venit omul şi mi-a spus că şi-a găsit papucii plini de mălai, dar nu ştie cine i l-a pus. M-a întrebat: „Doamnă, mi-aţi pus mie mălai în pantofi?”. I-am zis: „Eu?! Păi strigam să facă curăţenie cine a făcut mălai pe jos, dacă vă puneam eu?”. Oamenii au început să se certe între ei, neştiind cine a făcut gluma asta. Erau şapte perechi de papuci unul lângă celălalt şi numai acel om avea mălai în ei.
Atunci mi-am dat seama că, de fapt, Cuviosul făcuse asta, poate în semn de mulţumire. L-am întrebat: „Nu dumneavoastră aţi adus cojocul? Uite, Cuviosul v-a făcut asta, în semn de mulţumire, deoarece mălaiul e un simbol al bogăţiei!”. A început să râdă.
Ne-am dus la Oradea într-o duminică şi era acolo o tânără îmbrăcată cam subţire, iar Cuviosul i-a dat cojocul. În cealaltă duminică trebuia să mergem undeva, iar soţul meu a zis să îi dau Cuviosului cojocul. „Ce cojoc? Că nu-l mai are! L-a dat duminica trecută!”. A zis soţul să îi dau o haină de-a lui.
Maria Nemeş
Satu Mare
