A doua minune a avut loc în data de 4 septembrie 2023, când ne aflam în Grecia. În acea perioadă au avut loc inundațiile catastrofale din regiunea Volos, unde au fost dezastre materiale și chiar victime omenești. Am fost martori la ciclonul Daniel, care a devastat regiunea, inclusiv insula unde ne aflam noi. În viața mea se face, de la Domnul, că din fragedă copilărie am iubit și practicat pescuitul, care mi-a fost și îmi este „supapa” atunci când ajung la epuizare sau simt nevoia de o pauză binecuvântată. Pe insulă am rezervat și zile de pescuit cu barca, ce s-au dovedit a fi daruri dumnezeiești în viața mea și pentru care sunt foarte bucuros și recunoscător lui Dumnezeu.
Deși în mass-media se anunța furtună mare, fără nicio explicație logică din partea mea, am refuzat să scot barca pe uscat și am ales să o las în port pe apă, alături de alte ambarcațiuni (barca mea fiind cea mai mică ambarcațiune, de 3 metri), investind efort pentru a o securiza de vânt și valuri prin procedeele specific marinărești.
A venit furtuna. Toată noaptea am ținut de ferestre și de uși, din pricina vântului, în clădirea unde eram cazați, nedormind deloc. A fost o noapte „luminată” fără încetare de fulgere și trăsnete, cu vânt de 100 km/h, cu acoperișuri luate etc. și precipitații de 700 l/mp… Am fost foarte demoralizat fiindcă nu am scos bărcuța pe uscat și am sortit-o scufundării și, cu toate acestea, m-am rugat din inimă și cu rușine pentru păcatele mele la Dumnezeu și la Maica Domnului și, bineînțeles, la Cuviosul. Pentru fulgere și trăsnete strigam la Domnul și la Maica Domnului, însă pentru bărcuță mă rugam Cuviosului…
Cu toate că voiam mult să mă duc în port și să scot barca pe uscat, lucru care n-ar fi fost cu putință din cauza vântului și a precipitațiilor, fulgerele și trăsnetele cădeau necontenit și m-au țintuit efectiv în casă. În plus, trebuia să fug când la ușă, când la ferestre, care se deschideau din când în când. Dimineața pe la 7-8 au încetat fulgerele și trăsnetele și a mai rămas doar o ploaie ușoară și am ieșit în port să văd ce este cu barca. Toată insula era devastată și plină de murdării și sfărâmături de tot felul.
Am pornit plin de emoții spre port și abia aveam curajul să dau față cu realitatea. Drumul era în așa manieră că încă de la sprânceana stâncii, din golful în care era portul, puteai să vezi toate ambarcațiunile. A fost un moment plin de emoție și durere. Era un dezastru, multe veliere erau zdrobite, bărci scufundate, care abia se mai vedeau. Peste tot, o imagine de neînchipuit în urmă cu o zi. Am căutat cu privirea, plin de emoție, bărcuța mea care, fiind atât de mică și neavând loc la mal de ambarcațiunile „serioase”, am fost nevoit să o ancorez direct în apă și deci nu legată de mal. Plutea liniștită, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Cantitatea de apă pe metru pătrat a fost de 700 l, iar în bărcuța mea nu se aflau decât 5 cm de apă!
Am scos apa imediat, am verificat lucrurile din barcă și singurul lucru care m-a nedumerit a fost faptul că rezervorul de benzină era în cambuză cu susul în jos. M-am gândit că, poate, așa de mari au fost valurile iscate în port de s-a întors peste cap rezervorul. Dar asta ar fi însemnat ca și barca să fi fost cu susul în jos, ca să se fi putut întâmpla asta. Rămânea ca singură variantă logică prezența apei în barcă, ce ar fi putut să întoarcă rezervorul peste cap din cauza valurilor mari din port. Însă bărcuța nu avea decât 10-15 l de apă, în timp ce multe alte ambarcațiuni au fost scufundate de cantitatea mare de apă și de vântul care le-a izbit unele de altele.
Nu știam ce să cred și nu aveam nicio explicație. Am dat slavă lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi, după care am scos barca pe peridoc și ne-am dus la portul mare din insulă să vedem starea lucrurilor și acolo. Imaginea de acolo ne-a șocat pur și simplu. Au fost imagini difuzate de mass-media și nu e cazul să mai descriu. Între timp, am dat o mână de ajutor unei echipe de intervenție, care scotea o ambarcațiune scufundată și m-am împrietenit cu șeful care conducea operațiunea. Era un om în vârstă, român, de origine din Brăila, dar la a treia generație și deci nu știa deloc românește. Îl chema Francesco.
După două zile, când vremea s-a liniștit și apa mării din porturi a fost curățată de toate câte au fost deversate de ploaie, am lansat din nou barca la apă pentru a merge la pescuit. La scurt timp, a apărut domnul Francesco, care a venit să scoată de pe fundul apei ambarcațiunile din portul nostru, care era mai mic.
Când m-a văzut, a fost surprins că mă aflam în bărcuță și m-a întrebat dacă este a mea. I-am spus că da și, uimit, mi-a zis să aprind o lumânare pentru cine mi-a scos apa din barcă în timpul furtunii. Am fost la rândul meu surprins și l-am întrebat dacă el a făcut asta. Mi-a răspuns că nu, dar în acea dimineață el a venit înaintea noastră să scoată bărci și ne-a spus că a văzut un om care scotea apa din barca mea și a crezut că el este proprietarul. Aici trebuie să menționez că bărcuța mea este achiziționată din Grecia (ieftină și bună!) și că i-am dat un nume grecesc ca să o pot înscrie, anume Evanghelismos, în traducere Buna Vestire, care este hramul mănăstirii noastre. Din acest motiv a recunoscut-o ușor, plus mărimea care te făcea să crezi că este o jucărie în comparație cu celelalte ambarcațiuni. L-am întrebat dacă îl cunoaște și mi-a răspuns că nu. Nu-mi venea să cred de uimire și încă o dată mi-a spus că, la ce cantitate de apă a fost pe metru pătrat, barca mea era de mult la fund, dacă nu scotea cineva apa din ea. Majoritatea ambarcațiunilor fără cabină sau prelată erau sub apă… Am înțeles că a fost Cuviosul! Am fost cuprins de o așa bucurie sfântă, de nedescris, i-am mulțumit și îi mulțumesc din inimă!
Drumul spre țară a fost din nou o minune: o porțiune din autostrada Volos-Tesalonic era sub apă și închisă oficial. Trebuia să facem un ocol de 300 km ca să putem ajunge pe drumul spre Bulgaria. Oficial, s-a anunțat că peste o lună va fi redat în folosință și, cu toate acestea, apa s-a retras, iar autostrada și-a reluat funcționalitatea cu câteva ore înainte de a ajunge noi pe acea porțiune.
Arhim. Rafael,
Mănăstirea „Buna Vestire”, Cheile Cibului, jud. Alba
