Minunile Cuviosului în viața noastră
De multe ori am pus și noi fotografia Cuviosului pe locul dureros și nu de puține ori am simțit alinare imediată și i-am mulțumit cu dragă inimă. Și băiețelul meu are evlavie la el și își ia singur iconița Cuviosului și o așază unde îl doare, ba chiar are una și în ghiozdanul de școală.
În decembrie 2024, am aflat că au apărut între timp mai multe volume cu mărturii pe care nu le citisem, așadar am luat legătura cu maicile de la Tismana și mi le-au trimis în colet, alături de bomboane, ulei de la candela Cuviosului și cruciulițe de lemn, de care ne-am bucurat ca niște copii.
Încercarea din Noul An
Nu apucasem să citesc foarte mult din volumul 5, că o încercare mare a venit peste mine. Pe 2 ianuarie 2025 am început să mă simt rău, cu amețeli și dureri de cap. Chiar în acea zi, prietena mea era la mormântul Cuviosului și îmi trimitea în timp real poze și filmulețe de acolo, împărtășea cu mine trăirile ei și astfel mă bucuram și eu. Totodată, începusem să mă simt tot mai rău și, deși mă rugam Cuviosului să mă ajute, starea mea se înrăutățea. Îl simțeam prezent, dar cumva îmi răspunsese în minte că nu poate interveni prea mult, fiind voia lui Dumnezeu.
Seara am început să vomit des și să am vertij și nu am putut dormi toată noaptea. Mi se învârteau ochii în cap la propriu și mi-era atât de rău că îmi era teamă pentru viața mea, așa că la ora 4 dimineața am chemat ambulanța și m-am internat în spital. Au urmat zile grele în care vomitam, nu puteam mânca sau bea nimic, eram dependentă de perfuzie ca să mi se administreze tratamentul.
Prietena mea m-a vizitat și mi-a adus bunătăți de la Cuviosul, inclusiv trei pietricele de pe mormântul lui pe care le-a luat cu acordul unei măicuţe și dintre care am luat una și am pus-o într-o sticluță cu apă. Pusesem iconița Cuviosului sub pernă și îl rugam uneori să mă ajute. Încetul cu încetul, mi-am mai revenit, dar nu de tot. În prezent încă mă refac, pentru că se pare că pentru acest tip de vertij vindecarea se produce în câteva luni.
Încă nu am înțeles de ce a venit această încercare peste mine: fie pentru a ispăși anumite păcate, fie pentru că suferința ne apropie de Dumnezeu. Cu toate acestea, l-am simțit pe Cuviosul aproape în această perioadă, deși poate nu a avut cum să mă ajute mai mult, fiind voia Domnului să trec prin această suferință. Rugăciunile mele către el m-au întărit, iar faptul că am primit mici ajutoare, atât fizice, cât și spirituale, m-au ținut încrezătoare că voi depăși această perioadă dificilă.
Micile ajutoare neprețuite de la Cuviosul
Nu de puține ori i-am cerut ajutorul și am primit rezolvare. O asemenea situație a fost într-o noapte recentă, când m-am trezit la ora 5 dimineața. Pentru că în ultima vreme am tot avut probleme cu somnul, știam că sunt mari șanse să nu mai adorm deloc, iar a doua zi aveam să fiu foarte obosită. Era aproape ora 6 când m-am rugat Cuviosului: „Te rog, Cuvioase, ajută-mă să adorm la loc!”. Am luat cărticica „Viața și Acatistul Cuviosului” și imediat am adormit cu ea în mână, până pe la 7:30. Acest lucru a fost pentru mine o binecuvântare și o nouă dovadă a grijii lui.
Actor de voce Raluca Nistor,
Brașov
