Eram în spital şi o asistentă mi-a pus în braţe volumul 5 cu mărturii despre Cuviosul Gherontie. Am citit pe nerăsuflate această carte şi am luat una din cele trei fotografii cu Cuviosul care erau în ea. Tuşeam foarte rău şi am pus poza pe gât, iar după 15 minute nu am mai tuşit deloc. Urma o nouă internare, de data aceasta la Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” din Bucureşti, pentru dializă, analizele fiindu-mi foarte rele.
Între timp, am ajuns la mormântul Cuviosului Gherontie şi l-am rugat şi acolo să mijlocească pentru mine să nu trec aşa de repede pe dializă, aşa cum mă rugam deja în fiecare zi, după ce am aflat ce minunat este. Într-o noapte, l-am visat că a apărut la uşa dormitorului, mi-a zâmbit şi a ieşit pe uşă foarte încet, cu zâmbetul cald pe chip. Am fost impresionată de acest vis, dar nu aveam curajul să îl împărtăşesc nimănui.
M-am internat din nou. Într-o zi de luni, fiul meu, care este chirurg, a fost chemat să mă programeze pentru fistulă arterivenoasă, în vederea dializei. Miercurea, a venit o doctoriţă şi mi-a spus că se amână totul, deoarece valorile analizelor au scăzut şi nu mai este nevoie de dializă. A fost cea mai mare bucurie.
Toate acestea s-au întâmplat în luna iunie 2024, iar în luna septembrie am revenit la Tismana, să îi mulţumesc Sfântului la mormânt, pentru că sunt bine cu sănătatea.
Maria Tănăsescu,
Bucureşti
