Dialogurile pe care le-am avut cu Cuviosul Gherontie erau, în general, sintetice. Era adeptul discuţiilor „cu rost”, care nu conduc la risipirea minţii şi a sufletului. Prefera să-şi ţină mintea în inimă, pentru a nu pierde harul, pentru că „vorba multă, sărăcia omului”, după cum obişnuia să argumenteze. În dialogurile pe teme de spiritualitate, era încă şi mai reţinut în a oferi răspunsuri de factură teologică, iar când totuşi răspundea la o anumită întrebare, vedeam că aştepta să-i vină, prin Duhul Sfânt, încredinţarea pentru un anumit răspuns. Mai jos, sunt prezentate astfel de dialoguri, unele inițiate de dânsul, pe câteva teme, dar şi într-o anumită alăturare, acolo unde a fost cazul. De asemenea, am redus la minimum explicaţiile lămuritoare, pentru a lăsa cât mai vizibil mesajul simplu şi puternic al Cuviosului.
Despre lectura Bibliei
Pr. Dorin (P.D.): În Biblie cât să citim?
Cuviosul Gherontie (C.G.): Pân’ la moarte!
P.D.: Un capitol pe zi?
C.G.: Şi mai rar, numa’ să fie primite. Primirea-i principalu’, dragă!
Despre nevoinţele pustniceşti
C.G.: Dragă, nu putem fi şi noi ca pustnicii? Îmi pare rău că dorm în pat! Să te rogi ca să dorm ca pustnicii!
P.D.: Dar şi odihna are rostul ei!
C.G.: Da, dragă, dar odihna ţi-o dă nevoinţa, rugăciunea, nu somnul!
Despre rugăciune
P.D.: Când ştim că este primită rugăciunea?
C.G.: Când se cutremură pământul! (trupul omului)
C.G.: (altă dată) Dacă-i sufletul curat!
P.D.: Cum să se roage omul neîncetat?
C.G.: Prin gând. Să se gândească la Domnul!
Despre iubirea de semeni
P.D.: Ce este cel mai important pe pământ?
C.G.: Dragostea!
P.D.: Cum putem ajunge să-i iubim pe semeni?
C.G.: Răbdarea ne stă în faţă! Rabdă un ceas, trăieşti un an!
Despre post şi dragostea dintre oameni
P.D.: Cum se poate întări dragostea dintre oameni?
C.G.: Prin post! În post, dragostea dintre oameni este mai mare pentru că postul este mai tare decât dulcele!
Despre milostenie
P.D.: Îi ajutaţi şi pe săracii care fumează? (era adesea nemulţumit de săracii care cer bani, dar fumează)
C.G.: Nu contează, îţi faci datoria! Eu vreau să-i împac pe toţi săracii. Şi pe fumători, hoinari, curvari…
C.G.: (altă dată) Dacă se vor pocăi, le voi da bani şi mai multe!
P.D.: (altă dată) La cel care a venit mai devreme la noi i-aţi dat şi bani, şi ceva de mâncare…
C.G.: Ce bani?! Câte doi-trei lei?! Dacă le dădeam de sută!
Despre cum se poate trece mai uşor prin încercări
P.D.: Ce este cel mai important în încercările vieţii?
C.G.: Sufletul curat! Sufletul curat te ţine, te ajută în încercări!
C.G.: (altă dată) Mulţumirea! Să mulţumiţi Domnului pentru toate!
Despre rugăciune şi grijile vieţii
P.D.: Cum să ne rugăm pentru cele lumeşti?
C.G.: Să ne rugăm ca cele lumeşti să fie în legătură cu cele cereşti!
C.G.: (altă dată) Dragă, care-i mai bun: greierele sau furnica? (Întrebarea ne-a pus-o nouă, dar în aşa fel încât să audă dialogul şi cele câteva persoane care lucrau ceva în apropiere)
P.D.: Furnica, i-am răspuns (în acord cu morala poveştii în care este lăudată hărnicia furnicii).
C.G.: Cum să fie furnica, dragă? Ea, care doar lucrează… Greierele, dragă, greieraşul, toată noaptea Îl laudă pe Domnul! Şi noi să fim tot ca greieraşul şi să Îl lăudăm pe Domnul, nu numai să lucrăm!
C.G.: (altă dată) Vezi, dragă? Marta este ca furnica, dar Maria, ca greieraşul. Ea L-a lăudat pe Domnul. Nu Marta! Trebuie să ştim ce-i mai principal, dragă! Să Îl lăudăm pe Domnul, până la moarte sau ceasul cel de moarte. Amin!
Despre viaţa morală a tinerilor
P.D.: Cum sunt tinerii de acum?
C.G.: Acum lumea s-a schimbat, merge fata la băiat! Pe cei care au pofte mari, să-i trimiţi să facă nuntă!
Pr. prof. dr. habil. Dorin Opriş,
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,
