A doua zi, când m-am trezit, o durere insuportabilă îmi ținea gâtul încordat și nu puteam să înghit. Am început instant să plâng, pentru că știam ce va urma când mă voi uita în oglindă: amigdalele pline de puroi… De data aceasta, era un puroi cum nu mai avusesem niciodată, eram plină în tot gâtul și pe buze, pe cerul gurii și pe limbă îmi apăruseră bube, afte, iritații, chiar nu știu cum să explic prin ceea ce treceam. Eram distrusă, nu puteam să vorbesc, să înghit, de mâncat nu mai spun.
Aveam niște dureri cumplite, dar cel mai dureros era faptul că peste câteva zile aveam concert la Filarmonică și îmi doream atât de mult să cânt acolo, pentru că repetasem îndelung și fusesem aleasă printre cei câțiva studenți participanți la un masterclass de canto clasic.
Am trecut peste dureri și am încercat să fac orice posibil, să îmi dau cu sprayuri, sare în gât, analgezice să nu mai simt durerile, dar nimic nu a funcționat. Am strâns din nou la piept icoana Cuviosului. Sincer, nu credeam că o să-mi revin, pentru că mai erau doar trei zile și, în general, o săptămână dura puroiul în gât, iar eu în următoarea zi aveam repetiția finală pe scenă. Era coșmarul meu să înghit antibioticul și pastilele. Am căutat un spray care să îmi amorțească gura, dar efectul era infim pentru infecția puternică pe care o aveam.
În ziua repetiţiei, m-am îmbrăcat și am plecat. Poate nu îi va veni nimănui să creadă, dar cu toții au fost de față, colegii și profesorii mei care m-au văzut cântând și nu și-au dat seama o secundă măcar că eu aș fi avut puroi în gât, că aș fi luat antibiotic și că mi-ar fi fost atât de rău…
Minunea Cuviosului a făcut ca vocea mea să nu fie afectată nici măcar „o picătură” de tot acest puroi și de imunitatea scăzută și să poată duce piesa pentru spectacol, ba chiar vocea s-a răsfrânt până în capătul sălii. După ce am coborât de pe scenă și le-am spus ce se întâmplă cu mine, s-au închinat și au zis: ,,Mare este Dumnezeu!”.
Cred că, în viață, în aceasta constă credința: să crezi în imposibilul care face să vezi că puterea nu este la om și că, acolo unde Dumnezeu voiește, toate merg, orice s-ar întâmpla! Îi mulțumesc Cuviosului Gherontie care mi-a fost aproape și m-a vindecat, m-a ajutat mereu, inclusiv în parcursul de succes de la emisiunea-concurs „Românii au talent” și m-a făcut să cred și mai mult în Dumnezeu, Cel care ne îngăduie și bune, și rele ca să Îl preaslăvim și să vedem zilnic măreția puterii Lui!
Ana Nuţă,
Craiova
