Înainte de a intra în mănăstire, am stat câteva zile în Postul Mare, iar Cuviosul era aici, la maici şi desena. I-am cerut în gând un desen. Cuviosul mi-a răspuns gândului și m-a chemat de Paște la mănăstire spunându-mi: „Să vii aici, că de Paști te călugărim!” și atunci urma să-mi dea și un desen.
De Paști, vin la Cuviosul și mă pune să-mi aleg un desen din cele care le avea. Eu i-am cerut să-mi dea sfinția sa. Avea unul pe dulap de o mărime mai mare și îmi spune să-l iau pe acela. Apoi a continuat pe un ton imperativ: „Să-l pui în ramă!”.
Eu m-am închinoviat aici la mănăstire și am avut o altă chilie decât cea actuală. Când m-am mutat, am luat desenul cu mine, dar tot n-am apucat să-l pun în ramă. Acum câteva luni, am mers la Moinești să fac comandă de mai multe rame, de diferite dimensiuni, pentru fotografii cu Părintele Justin şi cu mărturisitori din temniţele comuniste. Am făcut câteva, dar am făcut şi două mai mari, fără măsuri. Am zis că poate facem un model nou.
După ce maica iconomă le-a ales pe cele de care avea nevoie, au rămas cele două rame mari, fix de aceeași dimensiune, de care nu mai era nevoie. Mă tot gândeam la ce le-aș putea folosi! Iau desenul de la Cuviosul și văd că se potrivește exact. Am fost uimită cât de prezent e Cuviosul și la lucruri mărunte. Peste o vreme, vine la mine la atelierul de sculptură o maică şi mă roagă să-i pun două șipci la o fotografie mare a Cuviosului. Eu îi spun că am o ramă pe care n-o folosesc. Am rămas și mai surprinsă, când am văzut că fotografia se potrivea perfect în rama pe care am comandat-o fără să-i fi știut dimensiunea.
Monahia Nona,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
