Un moment în care am primit ajutor de la Cuviosul s-a petrecut după Crăciunul anului 2003. Cu bagaje, dacă nu cam multe, cam grele (mai ales unul dintre ele), plecam la Ierusalim cu o maică.
Gara din Târgu Jiu, noi lângă bagaje… Ne trezim din senin cu părintele Gherontie lângă noi, plin de veselie. Era o minunată apariţie, îmbrăcat în sarafan roşu, cu o căciuliţă tot roşie pe cap. Semăna cu un Moş Crăciun foarte original! Venise de la Craiova să ne ajute la bagaje, să urcăm cu bine în trenul de Bucureşti! A zis să ne rugăm să oprească trenul cu vagonul nostru chiar lângă noi. Cred că părintele se ruga, noi ne minunam de prezenţa sa. La trecerea bagajelor peste şine, pentru a ajunge la linia unde venea trenul, nu m-a lăsat să ating bagajul cel greu. L-a cărat (tras) sfinţia sa peste şine, tot rugându-se să oprească vagonul în care aveam bilete în dreptul nostru şi făcând multe cruci. Şi aşa a fost! Am ajuns cu bine la Ierusalim, am revenit în ţară…, dar la o lună şi jumate mi-au apărut dureri de coloană. În iulie 2004 mergeam la Bucureşti pentru control RMN. Diagnostic: hernie de disc, operabilă în septembrie.
Am scăpat atunci de operaţie şi de tot ce ar fi putut apărea ca şi complicaţii la coloană, pentru că nu am ridicat acel bagaj greu la gară.
M.A.
