Încă de mic copil am aflat despre existenţa unor oameni plăcuţi lui Dumnezeu. I-am căutat prin ţară, pe la diferite mănăstiri sau biserici, pentru a primi binecuvântare şi sfat. Despre Cuviosul nu auzisem până în anul 2005, când l-am cunoscut în casa viitorilor noştri naşi de cununie.
Stătea în genunchi la o măsuţă şi desena. L-am întrebat: „Ce desenaţi?” „Păi, nu vezi, dragă, aici? Se vede foarte clar.” „Sfântul Gheorghe?” „E clar ca bună ziua! Uite, vezi, aici intră săgeata în gura şarpelui. Şi uite, de aici încolo e coada lungă.”
După trei ani, mă pregăteam de nuntă. Într-una din zile, l-am întâlnit pe Cuviosul şi l-am invitat la nuntă. Atunci nu ştiam că o cunoştea pe Anca, viitoarea mea soţie, şi pe familia ei. M-a întrebat mai multe lucruri despre ce fac, unde locuiesc, despre viitoarea „boreasă” (am înţeles că aşa se spune în Ţara Făgăraşului la soţie). Nu mi-a dezvăluit nici de data aceasta nimic care să mi-l descopere ca fiind văzător cu duhul.
Am rămas foarte surprins când, cu o săptămână înainte de nuntă, naşul ne-a spus despre Cuviosul că este la ei şi vrea să vină la nuntă. S-a rugat mult şi la Sfânta Liturghie de la mănăstirea Albac, la care am participat în ziua nunţii şi ne-am împărtăşit, şi la slujba Sfintei Cununii, dar şi la masă. Ca dar de nuntă, ne-a adus chiar pictura la care lucra atunci când l-am cunoscut, o pictură de 70 x 100 cm, care îl reprezintă pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ucigând balaurul, alături de un înger. La scurt timp, am înrămat pictura şi am pus-o pe perete. În anul următor, la Vecernia praznicului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost botezat primul nostru copil, Maria.
Pentru familia noastră, Cuviosul Gherontie a devenit foarte important. Îl căutam, îi ceream sfat în diferite situaţii, fie legate de copii, fie de parcursul meu profesional. Au fost momente în viaţă când cuvântul lui mi-a dat putere să nu renunţ şi să pot trece peste încercări. A stat în mai multe rânduri câteva zile la noi, iar în anul 2017 l-am găzduit şase săptămâni. Au fost multe lecţii de viaţă, pentru noi şi pentru copiii noştri, multe lucruri care mi-au întărit convingerea că a fost un om cu viaţă sfântă. (pr. Gavril Trifa)
