Am simţit lucrarea Cuviosului cu multă putere în viaţa mea, imediat după ce am scris rândurile de mai sus. Aşa cum am scris în rândurile de mai sus, când îi văd faţa, chipul senin şi privirea plină de fericire, îi cer tot timpul să mă liniştească. În marea sa iubire, Cuviosul a vrut să îi simt lucrarea şi în alt mod. A fost lucrarea lui. Pur şi simplu am simţit-o.
Într-una din zile, plecam la drum lung, doar eu cu copiii, după ce fetiţa, care este la şcoală, termina orele online. Eram foarte agitată, mai ales că nu era soţul meu să mă ajute cu bagajele, cu copiii, mai ales cel mic, de doi ani. După ce am mers o bună bucată de drum prin Bucureşti, fetiţa mi-a spus că şi-a uitat încărcătorul. Când am auzit, m-am agitat şi mai tare şi am început să bodogănesc, dar m-am întors acasă.
Fetiţa, ca să nu mă supăr mai tare, mi-a spus că urcă ea să îşi ia încărcătorul. Mă şi grăbeam că doream să ajung pe lumină, mai ales că aveam de făcut vreo şapte ore pe drum. Am stat în maşină, am tot aşteptat şi fata nu mai cobora. Apare după zece minute şi îmi spune că nu a putut deschide uşa de la apartament. Merg eu şi mai nervoasă.
Am intrat în camera ei, am luat încărcătorul şi am dat să plec. Mi-a venit aşa un gând, să mai fac o privire şi în dormitor, deşi ştiam că am lăsat totul în regulă. Când intru, văd cartea cu Cuviosul! Am început dintr-o dată să râd. Mi-a luat toată, toată supărarea. Când am coborât la maşină, nu înţelegea fetiţa de ce sunt aşa de veselă. Am urcat tunând şi fulgerând şi am coborât toată veselă.
Atât de liniştită am mers la drum! Atunci am zis că asta-i intervenţia Cuviosului. Cred că el m-a şi deturnat din drum, că uitasem şi cartea cu el. E posibil să ne fi ferit şi de altele. Nu ştim acuma de ce am pierdut atâta timp. Asta e cu adevărat o lucrare a Cuviosului!
Oana Petre,
Bucureşti
