O maică de la o mănăstire mi-a adus un volum cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, despre care nici nu ştiam că există. Nu am luat în seamă cartea, pe care am şi uitat-o undeva pe birou, sub ceva foi şi nici nu m-am preocupat să o citesc.
Într-o noapte, am visat o mănăstire ca o cetate, cu multe chilii, în jurul unei biserici frumoase albe. Eram cu fetiţa şi cu soţul meu, m-am dus în spatele bisericii, eram lângă Altar în exterior şi cum m-am apropiat am văzut un mormânt simplu, cu o cruce de lemn, pe care scria ceva, dar nu vedeam ce. În jurul mormântului era verde, cu ceva iarbă (sau nu ştiu ce era) şi cu flori şi pietricele pe el. La capul bisericii, în partea dreaptă, era aşezat mormântul. Ne-am apropiat toţi trei şi s-a deschis mormântul, din care a ieşit un bătrân îmbrăcat simplu, cu o haină mare şi o căciulă de lână, parcă era un clop de lână. Era bătrân, tras la faţă, dar frumos şi semăna cu un bunic de-al meu, ce murise. I-a dat o binecuvântare cu o mână soţului meu, cu a doua mână i-a dat fetiţei, iar mie mi-a spus: „Ţie îţi dau cu două mâini, că tu ai nevoie!”. Şi mi-a dat cumva uşor cu amândouă mâinile peste cap şi mi-a strâns capul în mâinile lui. Apoi nu mai reţin ce a zis şi ne-am dus spre ieşirea din mănăstire unde stăteau doi străjeri înalți tare, care erau aspri şi ne-au certat, spunându-ne: „Ce faceţi voi aici, oameni de rând? Voi nu ştiţi că nu aveți voie să fiți aici?”. Nu înţelegeam de ce.
După acest vis, am întrebat câteva maici şi pe părintele duhovnic dacă pot să îmi spună cine este cel pe care l-am visat. Am descris biserica, ce strălucea de un alb curat deşi era noapte, am descris mormântul, faţa bătrânului, căciula lui, hainele, spunându-le că seamănă la faţă cu bunicul meu. Părintele duhovnic s-a gândit câteva zile şi apoi mi-a zis că crede că e Cuviosul Gherontie. Caut apoi cartea primită şi văd chipul lui, într-adevăr părea el. Când am căutat pe internet am găsit o altă poză cu el, din care l-am recunoscut de îndată. Nu mai spun de mormântul lui, văzut doar pe internet după vis, pe care l-am recunoscut imediat. Au urmat zile grele pentru mine, peste care, cu ajutorului Cuviosului, am trecut cu bine!
Toată comunitatea acum se roagă Cuviosului şi îl cinstește… în zona noastră nu se prea ştia despre el.
Ec. Simona Micaciu,
Cluj-Napoca
